Primele semnale privind ce va urma să se întâmple au fost date încă din timpul campaniei electorale pentru prezidențiale. A fost de ajuns ca Iohannis să amintească numele Curții Constituționale, cu trimiteri câtuși de puțin voalate la o presupusă părtinire a PSD de către judecători, ca cele mai slinoase goarne ale președintelui să-și scuipe otrava. Rezulta că forul judecătoresc cel mai înalt este într-o cârdășie fățișă cu social democrații, apărându-le legile și respingându-le pe cele ale liberalilor. Nu o singură dată Rareș Bogdan, fanfaronul alunecos al politicii și Ludovic Orban, lacheul Cotroceniului, s-au isterizat în discursuri mincinoase.
De-a lungul timpului, și președintelui i s-au respins contestații depuse mai mult pentru a trage de timp, dar capacul l-a pus obligarea lui de către CCR de a semna decretul privind revocarea Codruței Kovesi din fruntea DNA. Din iulie 2018, Iohannis a mocnit de ură până a prins momentul răzbunării.
Cine îl oprește?
În planul de guvernare pentru perioada 2020-2024, PNL, USR PLUS și UDMR vorbesc despre necesitatea revizuirii Constituției, în urma dezbaterilor publice ce se vor organiza. Enunțul ascunde multe capcane care, odată întinse, vor cuprinde și restructurările ce vor să le facă la Curtea Constituțională.
Fără modificările acestea, nu se pot atinge de Curte. Se poate ajunge inclusiv la desființarea ei, idee de altfel enunțată de Ludovic Orban nu cu multă vreme înainte. Atribuțiile ei pot fi preluate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, gândește liderul liberal, susținut de lingușitorii pripășiți și cultivați pe lângă el. Lejeritatea cu care face acest anunț denotă aceeași inconștiență și amatorism cu care a condus guvernul timp de un an. Dar, în egală măsură, scoate în evidență și servilismul deșănțat în raporturile cu Klaus Iohannis.
A prins din zbor ideea că trebuie reorganizată Curtea, ca fiind dorința lui Iohannis, iar el a dezvoltat-o până la nevoia desființării acesteia. Oricâtă opoziție i s-ar face, sfertodoctul nu va renunța și își va duce planul până la capăt. Nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplă, nu prevede consecințele nefaste ale unui asemenea act, dar știe că voința lui Iohannis este mai presus de orice. Cine îl oprește?
Greșelile trecutului
Modificarea Constituției, într-o formă despre care nimeni nu vorbește, poate avea și alte consecințe. Bănuite, dar încă nedovedite. Ne putem aștepta la o schimbare a valabilității mandatului prezidențial? Fără doar și poate. Având în vedere megalomania lui Iohannis, dar și rolul pe care Berlinul și Bruxelles-ul i l-or fi încredințat, ne putem trezi că, în conformitate cu noua Constituție, va avea dreptul la încă un mandat. Sau două. Sau trei. Sau câte consideră el că este nevoie pentru a face pe plac Europei în ceea ce privește transformarea României. N-ar fi departe de jocurile practicate în Rusia, unde Putin își poate lua oricând un mandat pe 20 de ani sau pe viață.
Puterea se va simți oricând mulțumită, iar Opoziția va privi neputincioasă la tot ce se întâmplă sub ochii ei. A avut câteva ocazii de a pune capăt acestor aberații, fie prin moțiunea de cenzură pe care a abandonat-o inexplicabil, fie prin inițierea procedurilor de suspendare a lui Iohannis, dar le-a ignorat. Greșelile trecutului se răzbună pe prezent.
Dacă Puterea e cinstită, de ce se teme?
Justiția rămâne, în continuare, cuiul înfipt în talpa Puterii. Cea mai mare grijă este desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Nu trebuie să mai existe niciun procuror care să cerceteze abuzurile săvârșite în timpul anchetelor, și niciun judecător care să poată fi tras la răspundere pentru condamnările pronunțate, în condițiile în care acestea se dovedesc a fi la ordin sau din interes. Nu trebuie să mai existe posibilitatea de a ne îndrepta material împotriva acestora și se va face trimitere la prevederile legale actuale, care sunt o bătaie de joc. Condamnările României la CEDO par să nu aibă ecou în rândul magistraților, măcar să-i pună pe gânduri. Și este de înțeles, atât timp cât despăgubirile sunt suportate tot de către noi. Nu am auzit să existe vreun judecător care să fi băgat mâna în buzunar, să plătească daunele. În buzunarul lui, nu în cel al statului devenit complice. Nu e greu să constați că PNL, USR PLUS și UDMR vor, din nou, Republica Procurorilor și subteranele Statului Paralel, vor din nou protocoale secrete cu serviciile secrete, sub pretextul luptei anticorupție „până în punctul în care alinierea la standardele europene va deveni ireversibilă”. Noilor guvernanți nu le-a spus nimeni că în Europa se fură mai mult decât este România în stare să o facă. De aici și ridicolul pretențiilor lor.
