Nu se poate vorbi despre justiție atât timp cât însuși ministrul luptă împotriva ei. Dreptate? Egalitate în fața legii? Terminați cu basmele astea, au fost născocite exact cât să fie teme de aburit mințile în campaniile electorale.
Ambiția lui Klaus Iohannis de a desființa Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție își face efectul. Ideea a lansat-o cu multă vreme în urmă. Apoi a devenit temă de lucru pentru PNL și a fost pusă pe tapet de fiecare dată. „Toată lumea a înţeles bine că SIIJ este o anomalie, nu trebuie să existe! Deci guvernul trebuie să vină urgent cu o iniţiativă legislativă care să reglementeze această anomalie. Solicit Guvernului să elaboreze cu celeritate un proiect de lege în acord cu voința populară și cu recomandările GRECO, iar acestui demers să i se ralieze și CSM”, rânjea el către națiune încă din vara lui 2019. A uitat intenționat să precizeze care „toată lumea”, la ce se referea când spunea că este o „anomalie” sau „în acord cu voința populară”. Abia după ce s-a instalat guvernul coaliției problema a prins contur clar.
Nu putea fi pusă în aplicare decât dacă la conducerea justiției se afla un ministru șantajabil și, din câte se aude, fără prea multă carte. Iohannis cerea un demers căruia să i se ralieze și Consiliul Superior al Magistraturii. Soarta i-a fost potrivnică Mărețului Jurist de la Cotroceni. CSM s-a întrunit, dar i-a dat cu flit și ministrului, și lui Iohannis. Cu vot majoritar și la diferență mare s-a stabilit că SIIJ nu trebuie desființată. Dacă nu avea de apărat prestația judecătoarelor cercetate de Secție pentru soluția pronunțată în cazul restituirii abuzive a proprietăților din Sibiu către FDGR-ul condus chiar de el, de ce îi frigea lui Iohannis buza atât de tare? Nu are rost să intrăm în detalii pe care presa independentă le-a comentat, un lucru iese în evidență tot mai pregnant. Este tot o comandă venită de afară, din moment ce și Iohannis fac trimiteri la tot soiul de rapoarte venite din zona în care cei doi iau lumină. CSM i-a tăiat elanul ministrului Stelian Ion, dar asta nu l-a descurajat. A doua zi a dat fuga la guvern să născocească proiectul de lege pe care să-l trimită în Parlament. Nu mai conta că CSM a dat aviz negativ. Ce a fost mai mare? Presiunea venită din partea lui Iohannis sau presiunea din Occidentul în fața căruia el, ca un puternic om de stat, stă cu capul plecat?