Unele tragedii și conflicte atrag atenția lumii, iar altele nu sunt observateLa începutul conflictului din Gaza, un videoclip TikTok cu John Kirby a devenit viral. În primele cadre, purtătorul de cuvânt al Casei Albe descrie victimele civile din Gaza ca făcând parte din realitatea „brutală și urâtă” a războiului. În a doua parte, el este sufocat de indignare față de moartea civililor în Ucraina.
Pentru criticii administrației Biden, acel videoclip a rezumat standardele duble ale Americii, relatează FT. Și în general ale Occidentului. Dar întreaga dezbatere despre tratamentul relativ al Ucrainei și al Gazei ratează un aspect mai larg despre compasiunea selectivă. Tragediile de acolo primesc mult mai multă atenție decât războaiele și calamitățile umanitare din alte părți ale lumii.
În prezent, amenințarea unei foamete în Gaza face zilnic titlurile de pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Dar săptămâna trecută, ONU a avertizat că „Sudanul va deveni în curând cea mai gravă criză a foamei din lume”, 18 milioane de persoane confruntându-se cu o insecuritate alimentară acută.
Organizația a evidențiat un conflict în curs de desfășurare care implică „gropi comune, violuri în grup, atacuri șocante fără discriminare în zone dens populate” și peste 6,5 milioane de persoane strămutate. Rapoartele din taberele de refugiați din Darfur descriu copii care mor de malnutriție la fiecare două ore.
Ca și Gaza, Sudanul se învecinează cu Egiptul. Dar conflictul sudanez – și avertismentul ONU – a fost în mare parte ignorat.
Eforturile de eliberare a ostaticilor israelieni reținuți în Gaza au devenit o piesă centrală a diplomației internaționale. Șeful CIA, Bill Burns, s-a implicat direct. În schimb, răpirea a 287 de copii în Nigeria – mulți dintre ei au fost din fericire eliberați în weekend – a primit foarte puțină atenție internațională.
Capacitatea lumii de a ignora crimele în masă și suferința – în special în Africa – este evidentă. Războiul dintre Etiopia și Frontul de Eliberare a Poporului Tigray, care a început în noiembrie 2020, a costat aproximativ 600.000 de vieți. Mai mult de jumătate dintre victime au fost civili, dintre care mulți au murit de foame. În schimb, sloganul „Black Lives Matter”, care a început în SUA, a avut ecou la nivel mondial.
Geopolitica identității
Ce anume face ca unele tragedii și conflicte să atragă atenția lumii, iar altele să treacă neobservate?
Răspunsul pare a fi ceva ce poate fi numit geopolitică a identității. Este mult mai probabil ca un conflict să stârnească îngrijorare și indignare la nivel internațional dacă un număr mare de oameni se identifică cu cei care luptă sau suferă.
Europenii se uită la ucrainenii care fug și își imaginează propriile orașe bombardate. Mulți musulmani și evrei se identifică cu taberele beligerante din Gaza.
Atunci când atrocitățile în masă sunt împărțite în povești individuale, impactul emoțional și politic este mult mai puternic. Publicul mondial cunoaște chipurile și numele copiilor israelieni care au fost răpiți la 7 octombrie și a căror soartă este necunoscută, precum și ale copiilor și familiilor palestiniene care au fost uciși în ofensiva israeliană din Gaza.
Milioane de oameni vor vedea filmul premiat cu Oscar „20 de zile la Mariupol”, despre asaltul brutal al Rusiei asupra unui oraș ucrainean.
Dar numele și destinele copiilor din Sudan care au fost uciși sau au murit de foame nu vor primi niciodată aceeași atenție, așa că nu vor provoca niciodată același tip de revoltă globală.
Politica mondială pare să trăiască încă după infama frază, adesea atribuită lui Stalin: „Un singur mort este o tragedie, un milion de morți este o statistică”.
