Pe nesimțite și fără prea mult tam-tam, România se pregătește să intre într-o nouă spirală a scumpirilor. De la 1 iulie dispare plafonarea prețurilor la energie electrică. Nu este o știre de nișă, ci o lovitură în plexul economic al fiecărei familii din țară. În timp ce liderii politici fac apologia pieței libere și ne țin lecții despre educație financiară, românii își cară sandvișurile pe plajă, își sting becurile în case și se pregătesc pentru o vară fierbinte. Se anunță cod roșu la portofele!
Cât de scump poate deveni traiul zilnic într-o țară condusă cu spatele la popor? Vom afla începând cu 1 iulie, când plafonarea prețurilor la energie electrică dispare oficial, iar piața devine un ring de box în care singurul care nu are mănuși este cetățeanul. O decizie „tehnică”, ne spun tot felul de experți plimbați prin studiourile tv ca ursul în gară, o „măsură necesară”, clamează politicienii.
Anastasiu, Burduja – nu v-ați săturat?!
Iar în fruntea corului de experți de carton și tehnocrați de conjunctură răsună vocile lui Dragoș Anastasiu – noul „apostol” al pieței libere, plantat în funcții pe meritul unei cariere în turism și al relațiilor cumpărate la pachet -, Ilie Bolojan, eroul tăcut al austerității, și Sebastian Burduja. Ultimul, cu aerul unui profesor de economie care și-a luat diploma la o cafenea de pe Dorobanți, ne explică doct cum liberalizarea pieței este benefică pe termen lung. Sigur, dar pentru cine? Pentru cei care vor încasa dividende din scumpiri, nu pentru milioanele de români care își calculează fiecare kilowatt ca pe un lux.
Cât despre Bolojan, contabilul austerității, el tace și face. Sau, mai bine zis, taie și pleacă! Politica lui de a nu comunica, de a nu empatiza a devenit emblematică, ba chiar obraznică. În vreme ce facturile se pregătesc să explodeze, Bolojan se ascunde sub umbrela eficienței administrative, ignorând complet realitatea: milioane de români nu vor mai face față traiului de zi cu zi! Ascuns în biroul său de la Palatul Victoria, Bolojan are o atitudine glacială, de contabil al apocalipsei economice, care contrastează dureros cu disperarea oamenilor de rând.
Cu așa lideri ajunși la putere, nu-i de mirare că România intră într-o iarnă economică fără precedent și asta în plină vară!
Deschiderea pieței energetice promitea concurență și prețuri mici. În realitate, a adus un haos perfect regizat, în care consumatorul este ținut captiv într-un joc al rușinii: plătește mai mult și înțelege mai puțin. Când energia se scumpește, toate celelalte prețuri o iau razna. De la alimente la transport, de la chirii la servicii – întreaga economie intră într-un dans al inflației fără muzică, doar cu ecouri de facturi din ce în ce mai grele.
Să nu uităm contextul: plafonarea prețurilor a fost introdusă ca măsură de protecție socială. Între timp, companiile energetice au încasat profituri record și asta când românii au fost îndemnați să stingă becul și să mai facă economie – „e pentru binele comun”.
Ironia este cruntă: românii sunt puși să economisească, iar firmele străine prosperă pe spatele lor! Pe deasupra, statul ne mai cere să fim și recunoscători pentru ce tot ce avem. Că nu se știe pentru cât timp o să mai avem…
Scumpirile nu sunt doar teorie economică sau grafice pe flipchart-urile din birourile ministeriale. Sunt realitate cotidiană, palpabilă, sufocantă și efectele încep să se vadă.
La Mamaia, cu parizerul pe plajă
Am fost în weekend la Mamaia și, pentru prima dată după mulți ani, am văzut o imagine care descrie perfect România „modernă”: oameni cu lăzi frigorifice burdușite cu mâncare, direct pe plajă! Acesta nu mai este turism, e supraviețuire. Parizer, kaizer, brânză, roșii și castraveți, toate cumpărate de la supermarket și mâncate cu demnitate pe nisipul devenit, se pare, prea scump pentru luxul unei mese la terasă. Berea? Tot de la magazin, ținută la rece cu pungi de gheață. Căci, altfel, la 20 de lei paharul, îți trebuie salariu de CEO ca să te hidratezi decent. Sucul este 17 lei, înghețata la fel, frappe-ul urcă la 25 de lei, iar o caserolă cu piersici – țineți-vă bine – ajunge la 30 de lei! Șezlongul? 80 de lei pe zi, pentru privilegiul de a te uita la mare și a te întreba ce mai e „accesibil” în țara asta.
Iată litoralul românesc în 2025: o vacanță de sărăcie camuflată sub umbreluțe scumpe. Și, în timp ce românii își cară sendvișiurile de acasă, autoritățile vorbesc despre dezvoltare sustenabilă. O farsă cât se poate de reală.
Efectul scumpirilor în lanț este abia la început: când energia electrică devine inaccesibilă, nimic nu mai poate rămâne ieftin. Costurile de producție cresc, lanțurile de distribuție se scumpesc, iar prețurile finale explodează. O cafea, o pâine, un bilet de tramvai – toate vor fi taxate în plus.
Cine câștigă? Companiile din energie, bineînțeles, și statul, care încasează mai mult din TVA. Cine pierde? Poporul, dar mai ales omul de rând care încă mai crede munca de zi cu zi mai poate susține o viață normală.
România anului 2025 a devenit o republică a suprataxării, condusă de birocrați care visează profituri și citează din manualele de economie ale facultăților particiulare. În același timp, cetățenii obișnuiți – nu mulți, doar vreo 19 milioane, câți au mai rămas prin țară! – își pregătesc caserolele de acasă pentru o zi la plajă. Scumpirile nu sunt întâmplări. Sunt rezultatul direct al nepăsării, al calculelor politice și al deciziilor luate cu spatele la popor.
Anastasiu predică liberalismul economic din vârful imperiului său de afaceri, iar premierul Ilie Bolojan și președintele Nicușor Dan, acest duo „Pic și Poc” al politicii, par incapabili să evite noua criză socială care bate la ușă.
România a devenit țara parizerului mâncat pe plajă, direct din punga de plastic. Asta au făcut politicienii din ea: o țară în care mănânci ieftin nu pentru că așa vrei tu, ci pentru că nu îți mai permiți altceva!
