A durat două săptămâni până când cele trei partide din Coaliția de dreapta au reușit să dea o față Guvernului și Parlamentului. Un fel de a spune „au reușit”, pentru că, în realitate, imediat după depunerea jurământului, au apărut și primele semne de scandal. Negociaseră totul, oameni, funcții, instituții, spun ei că după un algoritm al lor, care nu a mai fost făcut public. Ei au zis că a fost o negociere, dar, de fapt, a fost o țigănie la care ne așteptam cu toții. Nimic nu era de ajuns, mai trebuia ba o șuviță de carne, ba o lingură de sos, ba garnitura trebuia schimbată. Sau îmbunătățită.
Ce-a ieșit, a văzut toată lumea. O caricatură de Guvern în care pare că miniștrii se întrec în petele din CV, în zonele gri din existența lor, numai bune de speculat de tabăra adversă. Sună ciudat „tabăra adversă” când vorbești de o coaliție, dar aici este vorba doar de o adunătură în care fiecare partid își urmărește interesul. Fiecare e convins că merita mai mult, că ministrul lui e mai bun decât al celorlalți. Și atunci, cum să se înțeleagă?
Cine ridică primul piatra?
Tonul l-a dat Dacian Cioloș, care abia acum a descoperit că Sorin Cîmpeanu nu are ce căuta în Guvernul Cîțu. Acestuia îi pune în spate că, o vreme, a făcut casă bună cu Victor Ponta și că l-a scăpat de ponoasele ce urma să le tragă de pe urma plagiatului. Ordonanța de Urgență pe care a inițiat-o, ulterior respinsă de Parlament, nu avea și efecte secundare pecuniare sau penales, se mulțumea doar cu varianta retragerii titlului de doctor. La fel s-a întâmplat și în cazul lui Gabriel Oprea și Laurențiu Baranga, de la Oficiul pentru prevenirea și combaterea spălării banilor. Apoi, susține Cioloș, Cîmpeanu a fost unui dintre cei mai vehemenți susținători ai lui Ponta în campania electorală. Este ilogic.
În PSD fiind, ce ar fi trebuit să facă? Să-i susțină pe liberali? „Îl cunosc de multă vreme pe Sorin Cîmpeanu, dar felul în care a acționat politic și profesional în ultimii ani e departe de ceea ce cred că ar trebui să fie un parcurs politic decent și o referință pentru educația din România”, avea să declare Dacian Cioloș în urmă cu câteva zile.
O glumă de prost gust
Surprinzător, cine vorbește de parcurs politic indecent? Cioloș, fostul căprar de la trupele de Securitate care păzea casa Doinei Cornea, în 1989? Cioloș, ale cărui legături cu serviciile de informații, chiar prin intermediul familiei, sunt de maximă notorietate? Cioloș, unul dintre liderii PUNR, cotat ca fiind cel mai extremist partid din anii ’90? Cioloș, cel trecut pe la liberali, apoi pe la democrat liberalii lui Băsescu și, în final, parașutat de Jean-Claude Juncker direct pe scaunul de prim-ministru al României? Cioloș, în palmaresul căruia se înscrie Guvernul Zero pe care l-a condus? Cioloș, liderul unui partid construit pentru el de odraslele foștilor securiști? Nu îi iau apărarea lui Sorin Cîmpeanu, nu am niciun motiv, dar Dacian Cioloș ar fi trebuit să chibzuiască mult înainte de a deschide gura. Surprinzător până peste poate este însă faptul că abia acum descoperă nepotrivirea lui Sorin Cîmpeanu pentru postul de ministru. Te întrebi, firește, atunci ce au discutat în timpul negocierilor, ce au stabilit? Că ar fi negociat doar ministerele, nu și oamenii, este o minciună, poate o glumă, dar de un prost gust înfiorător.
Am văzut, ne-am lămurit
Pe de altă parte, PLUS are ceva de mârâit și în privința Parlamentului. Anca Paliu Dragu, proaspăt aleasă președinte al Senatului, și-a lansat deja ideea reformării Parlamentului.
Nu ne mai trebuie două Camere, e mai bine cu unul unicameral și, implicit, cu un număr mai redus de parlamentari. Nu și-a expus motivele, dar deja a stârnit rumoare în tabăra liberală. Și nu numai acolo. De la 1864, de la înființare, Parlamentul a avut două camere. Este o tradiție de peste 150 de ani, întreruptă doar în perioada comunismului. O tradiție care însă nu-i spune nimic doamnei ce trudește de zor la Renew Europe, aripa progresistă a Parlamentului European, în fruntea căreia s-a așezat același Cioloș. Cu un vicepremier neomarxist, apărut din efortul altor securiști din vechea și noua gardă, și încă unul care nu cred că s-a lepădat definitiv de păcatul autonomiei, nu mi se pare că ar mai exista și timp pentru guvernare. Fiecare va dori altceva, mai puțin ceea ce ar trebui României. Vor începe nemulțumirile și apoi scandalurile, până ce Coaliția nășită de Iohannis se va destrăma. Vom primi însă asigurări că țara este pe mâini bune. Am văzut, am văzut. Și ne-am și lămurit.