Ceea ce scriam imediat după ce guvernul lui Florin Cîțu a depus jurământul s-a adeverit. Anume, că va rezista până la Paște. Ar mai fi trei săptămâni până atunci, în care se pot întâmpla multe. Nu era greu de văzut că, încă din momentul constituirii coaliției, lucrurile se mișcau într-o direcție greșită. Doar Iohannis nu văzut. În primul rând, negocierile nu s-au dus pentru găsirea unei formule rezonabile de guvernare, ci pentru împărțirea funcțiilor și a ministerelor. Peste toate s-a așternut și trocul lui Ludovic Orban, în interes personal. A cedat cu bună știință instituții de bază în folosul obținerii funcției de președinte al Camerei Deputaților. Dar, înainte de orice, vina îi aparține lui Klaus Iohannis, care s-a încăpățânat să-și facă ambițiile.
PSD, câștigătorul alegerilor, a fost scos din joc încă de la început, astfel că s-a început construcția coaliției cu cei situați pe locurile 2, 3 și 5. A fost singura modalitate prin care Iohannis putea avea majoritate în Parlament și „Guvernul lui”. Efectele încăpățânării președintelui nu s-a lăsat prea mult așteptate. Degeaba era lăudat guvernul, în realitate șchiopăta la fiecare pas, dovedind fragilitatea construcției.
Guvernul cu trei premieri
Calitatea profesională a miniștrilor a fost în permanență criticată. Insuficiență, indolență, aroganță, oportunism, amatorism sunt doar câteva dintre atributele care au caracterizat guvernul. Deciziile luate de Vlad Voiculescu s-au încadrat perfect pe această axă. La ele s-a adăugat și tendința generală a USR PLUS de a face lucrurile după bunul plac, fără a mai consulta și partenerii.
Deși a avut prilejul să cântărească și să întrevadă punctele slabe, Klaus Iohannis a binecuvântat nu o coaliție, nu un guvern. Din combinația lui a ieșit un amalgam în care fiecare partid se crede guvern și fiecare președinte se vede premier. Dacă nu este mânată de interese încă nemărturisite, demiterea lui Vlad Voiculescu, în acest context, este rezultatul haosului în care coaliția a trăit și trăiește.
Ori ca ei, ori deloc
Ca răspuns la gestul lui Florin Cîțu, care l-a eliminat pe fostul ministru al Sănătății, pluseriștii au declanșat războiul. Întâi, unul al declarațiilor, după aceea altul, al șantajului dus la maximum. La început, au pus paie pe foc cu ruperea coaliției. Aceasta, însă, nu se va întâmpla. Sau nu acum, mai bine zis.
Apoi, au trecut la impunerea de condiții. Rămân la guvernare numai dacă premierul Florin Cîțu va fi înlocuit. Și, dacă la început declarau că nu intră în coaliție atât timp cât Ludovic Orban ar fi urmat să fie premier, acum s-au sucit și îl cer pe acesta în fruntea guvernului. Nu există nicio logică a jocului lor, este doar o formă de răzbunare și încăpățânarea de a-și impune punctul de vedere.
Orban versus Cîțu
USR PLUS mizează pe medierea președintelui în conflictul cu PNL. Nu cred că va găsi foarte multă înțelegere, pentru că, în momentul în care Florin Cîțu l-a propus pe vicepremierul Dan Barna ministru interimar al Sănătății, Iohannis a refuzat, desemnându-l pe actualul premier pe funcția respectivă. Or asta, chiar dacă nu este recunoscută oficial, arată câtă încredere mai are președintele în USR PLUS. Nici varianta înlocuirii lui Cîțu cu Ludovic Orban, la cererea pluseriștilor, nu se bucură de prea mult succes. În PNL se apropie congresul și alegerile pentru președinția partidului și, atât unul cât și celălalt, mizează pe câștig. Dar taberele sunt împărțite, ca de fiecare dată, și Florin Cîțu este favorit, cu o susținere serioasă din partea greilor din partid. Rămânerea în continuarea la conducerea guvernului este un atu pentru el, dar asta asta irită spiritul războinic și revanșard al USR PLUS.
Punct și de la capăt
Pe de altă parte, PSD nu vrea să participe la guvernare. Nici PNL și nici Iohannis nu vor, deși liberalii sunt tentați de ideea unui sprijin măcar în Parlament. Asta însă presupune ca USR PLUS să se retragă, iar guvernul să fie minoritar. Formula nu are cum să dureze mult, pentru că oricând pot apărea animozități cu consecințe nefaste. Singura variantă cât de cât rezonabilă ar fi cu un PSD care să dea premierul și un partid de uniune națională. Dar și așa apar neînțelegeri, am văzut cu toții cum e cu uniunea națională, când fiecare e pentru buzunarul lui. Deocamdată, coaliția va merge pe formula inițială. Nu înseamnă însă că va și funcționa. La primul conflict, chiar și minor, care probabil nu e departe, se va destrăma și o vom lua de la capăt. Și cu declarațiile de dragoste față de români și de soarta țării, dar și cu eterna bătălie pentru ciolan.
