România are multe probleme, dar parcă nimic nu se compară cu spectrul aducerii USR la guvernare. Dacă despre PSD s-a spus că este „ciuma roșie”, atunci USR, în scurta sa existență la Palatul Victoria, a fost, fără îndoială, „ciuma neagră”. O formă accelerată de colaps administrativ, combinată cu aroganță digitalizată și dispreț față de tot ce înseamnă tradiție, valori și experiență. Iar acum, culmea neobrăzării, acest partid cu zero rădăcini și maximum tupeu vrea din nou la butoane, cu binecuvântarea lui Nicușor Dan.
Românii se întreabă, simplu și corect, oare ce a făcut USR ca să merite această nouă șansă? Care sunt valorile partidului, dincolo de sloganuri reciclate de pe Twitter și prelegeri TEDx ținute cu aere de superioritate? Când s-a vorbit ultima dată serios despre viziunea USR în economie, agricultură sau sănătate? Nu, nu, „digitalizare” nu este un program de guvernare, iar „eliminarea pensiilor speciale” s-a transformat rapid într-un banc prost – de care râd inclusiv cei care, între timp, le încasează liniștiți!
Românii nu uită. Nu au uitat cum, în plină pandemie, USR făcea politică de Facebook în timp ce scotea bolnavii din spitale, noaptea, ca știu ei cine… Nu au uitat haosul din educație, scandalurile fără sfârșit din Parlament și eterna incapacitate de a gestiona ceva concret, în afară de propria imagine. Am avut parte, în acele 9 luni, de un guvern de „specialiști” fără competențe, de „oameni noi” cu apucături vechi și de un discurs gol ca promisiunile lui Macron.
Și totuși, iată-i pe „reziști” din nou la ușă. Ușa din dos, evident, căci pe aia din față nu i-ar mai primi nimeni.
Nicușor Dan a câștigat alegerile prezidențiale și a ajuns la Cotroceni. O performanță remarcabilă pentru un om care, timp de patru ani, a fost primarul invizibil al Bucureștiului, orașul în care promisiunile au murit de frig, în apartamente, alături de caloriferele reci și tramvaiele blocate în intersecții supraaglomerate.
Ca proaspăt președinte, Nicușor are acum un moment definitoriu: poate desemna premierul sau poate juca totul pe cartea disoluției Parlamentului, împingând România spre alegeri anticipate. Este o decizie care nu se ia cu creionul pe marginea unei hărți de rețele termice, ci cu simț politic și răspundere națională. Dacă tot a vorbit în campania electorală despre „competență” și „reconstrucție”, poate ar fi cazul să demonstreze că este capabil să formeze o coaliție zdravănă, una care să nu readucă USR la masa puterii. Guvernarea nu este un subiect la Olimpiada de Matematică, ci un test de luciditate politică. Iar răspunsul greșit ar reactiva un experiment eșuat. Pentru că asta a fost USR: o combinație toxică de elitism, amatorism și activism infantil, mascat în reformism.
Dacă TeFeL-iștii ar avea un dram de luciditate, ar rămâne departe de guvernare. Românii nu au uitat haosul pandemic, ministerele prăbușite sub greutatea aroganței și activismul de birou. Când USR a fost ultima oară în guvern, a lăsat în urmă scandaluri, orgolii și un gust amar. A fost o demonstrație de incompetență cu hashtag și poze filtrate pe Instagram.
Și ca tabloul să fie complet, se aud deja zvonuri că la „Transporturi” ar putea ajunge Cătălin Drulă, eternul critic, campionul promisiunilor și omul care a lăsat în urmă mai multe comunicate de presă decât kilometri de autostradă. Aici se impune o întrebare simplă: ce faci, Sorine, îl lași pe Drulă să pună mâna pe cel mai râvnit buget din Executiv, doar pentru că ți-e teamă să joci dur în negocieri? Sau poate că PSD, după loviturile încasate în alegerile din 2024, s-a resemnat să piardă fără luptă… Ministerul Transporturilor este aur curat, dar în mâinile greșite se poate transforma într-un dezastru administrativ cu șantiere ratate, fonduri pierdute și gogoși electorale cu față tehnocrată.
E ironic cum Nicușor Dan, autoproclamat apolitic și antisistem, ajunge acum să își construiască propriul sistem. Unul nou, dar la fel de opac. Un sistem alcătuit din aceiași oameni vechi, niciunul cu rezultate. Cu lozinci reciclate, dar ambalate frumos în emisiuni tv de adormit și prostit poporul. Președintele care promitea că nu face compromisuri se pregătește să aducă USR înapoi la guvernare, prin ușa din dos.
Cine vrea cu adevărat o Românie funcțională trebuie să înțeleagă că USR nu este soluția. Este, în cel mai bun caz, o pauză între două crize. Iar în cel mai rău, preludiul unei instabilități cronice. Nu ne putem permite încă o rundă de experimente, de miniștri fără coloană vertebrală, de reforme strâmbe și promisiuni livrate în PDF. Dacă acest partid vrea din nou la guvernare, atunci să câștige alegeri! Să convingă poporul, nu să se insinueze în coaliții inventate prin sufragerii cu draperiile trase!
Până atunci, să stea frumos în opoziție, acolo unde au avut întotdeauna cel mai mult succes: la dat din gură și arătat cu degetul!