Ciucă și Ciolacu, războiul yesmenilor

Când au bătut palma pentru această coaliție și așa născută împotriva firii (stânga cu dreapta împreună la guvernare, unde s-a mai pomenit?!), PSD și PNL au crezut că alegerile programate în 2024 vor fi o simplă formalitate. Însă, între timp, în sondaje a bubuit AUR și lucrurile s-au complicat. Iar de parcă asta nu reprezenta o problemă îndeajuns de mare, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă au ajuns acum să se certe pe subiectul candidatului la prezidențiale.

Astfel, comasarea alegerilor locale cu „europarlamentarele”, nucleara pregătită lui George Simion, este în aer și asta numai din cauza războiului celor doi yesmeni care conduc PSD și PNL.

Vestea că social-democrații și liberalii n-au bătut palma, luni, 12 februarie, în negocierile purtate la Palatul Victoria, a căzut ca un trăsnet peste toată clasa politică. Doar AUR a jubilat, primind o nesperată șansă chiar din partea adversarilor săi.

„Național” a dezvăluit adevăratul motiv pentru care PSD și PNL nu se înțeleg pe comasarea alegerilor – împărțirea funcțiilor în stat, de la cele politice la cele administrative, iar aici avem în vedere inclusiv Consiliile de Administrație și „Directoratele” tuturor companiilor aflate sub controlul ministerelor; fiecare partid trage tare ca să obțină cât mai multe fotolii pentru oamenii fideli, care așteaptă cu nerăbdare să le fie răsplătită loialitatea.

Interesul României vs. interesul personal

În același timp, însă, vedem că la mijloc ar fi, totuși, ceva mai mult de atât. Se vorbește în culise despre un război total între Ciolacu și Ciucă, doi lideri nimic mai mult decât niște yesmeni.

Ambii vor să candideze pentru Cotroceni, deși nimic nu-i califică să joace în Liga Campionilor, acolo unde România a avut lideri adevărați, voci capabile să se facă auzite pe plan internațional, la reuniunile înalte. Din păcate, de câțiva ani, ne legitimăm doar cu personaje lipsite de curaj, care nu-și asumă alte păreri decât cele exprimate dinainte de „Marele Licurici”, chiar dacă asta e în dauna intereselor României.

De fapt, a mai interesat pe cineva România? A fost nevoie ca „Serviciile” să dea un semnal puternic prin reținerea baronului liberal Iulian Dumitrescu (executat instituțional) pentru ca întreaga clasă politică să priceapă că pe lumea asta mai contează și jurământul de loialitate depus față de țară și popor.

Hop și Ciucă „omul americanilor”!

Nicolae Ciucă a fost, pe rând, șef al Statului Major al Armatei Române, ministru al Apărării și șef de Guvern. S-a remarcat doar ca un fidel executant al ordinelor primite de la Unchiul Sam; pe undeva e și firesc, pe Ciucă americanii l-au făcut mare și doar ei îl pot propulsa spre Cotroceni. Liderul PNL știe asta, de aceea și bate monedă peste tot pe unde (mai) are intrare că SUA îl susțin.

În realitate, nici măcar liberalii lui nu-i mai sunt aproape și el știe asta. Dacă pierde alegerile sau, mai corect spus, dacă reușește să scoată PNL de la guvernare, va fi „decapitat”, așa cum a promis chiar Iulian Dumitrescu în câteva ședințe (mai mult sau mai puțin oficiale).

Nici Marcel Ciolacu nu are un portret zugrăvit în alte nuanțe. Și, la fel ca Ciucă, și el știe că PSD își devorează liderii care pierd alegerile. Are sabia deasupra capului, dar măcar recunoaște asta, cu fiecare interviu dat reamintind că un eșec îi va aduce îndepărtarea din fotoliul de președinte.

Iohannis, exemplu de „AȘA NU!”

Avem, așadar, doi candidați nerăbdători să ajungă la Palatul Cotroceni, dar unul mai obedient decât altul.

Ciucă și Ciolacu se faultează singuri punându-și interesele personale deasupra partidului și niciunul nu realizează că, de fapt, duce căruța în prăpastie cu astfel de ambiții și orgolii mărunte.

De ce atâta disperare să ajungă la Cotroceni, probabil că niciunul dintre ei nu poate răspunde sincer. Din experiența tristă a ultimului președinte cu care ne-am pricopsit știm că rolul e mai mult de decor, șeful statului având un cuvânt de spus doar în ceea ce privește politica externă a țării; mă rog, cârcotașii zic că și aici este de discutat, din moment ce linia pe care România trebuie să o urmeze o trasează SUA.

Revenind la subiect, exemplul oferit de Klaus Iohannis, care în două mandate succesive s-a remarcat doar prin turismul prezidențial practicat și câteva atacuri gratuite la adresa PSD, partid pe care, ulterior, l-a implorat să-l scape de molima useristă, ar trebui să le dea de gândit lui Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă.

Dacă rămân prizonierii unei încăpățânări demne de o cauză mai bună, ar putea vedea Palatul Victoria luat pe sus de AUR, un scenariu pe care niciunul dintre Ciolacu și Ciucă nu-l vrea, dar de care amândoi se tem.

România are nevoie de conducători puternici, de un Guvern capabil să implementeze corect strategia care să aducă bunăstare țării, nicidecum nu ne trebuie două primadone nesatisfăcute de ambiția completării CV-ului politic.