La fiecare ieșire a sa, Cîțu a promis câte ceva. Ba o reformă, ba un proiect, ba un program care, culmea, ar fi fost în derulare. În cel mai scurt timp minciuna ieșea la iveală. Nu existau nici reforme, nici programe, nici proiecte. Erau numai niște promisiuni despre care știa și el că nu se vor realiza. Erau doar cuvinte de umplut spațiul de liniște dintre alte două minciuni pe care urma să le spună. Pentru premier, minciuna se dovedește a fi o necesitate. Nu poate păși dacă nu minte. Nu poate deschide gura dacă nu are o minciună pregătită. Minte după cum respiră. E o boală pentru care încă nu s-au inventat medicamente.
De ce simte permanent nevoia să mintă nimeni nu a descoperit. Pentru a-și acoperi sărăcia ideilor? Pentru a-și ascunde suficiența și neștiința? Pentru a induce în eroare sau pentru că se confruntă cu un derapaj periculos ce ține de peisajul psihic?
Programele de vorbe
S-ar putea ca lucrurile să fie cu mult mai simplu de descifrat. Nu este exclus ca Florin Cîțu să mintă în virtutea golăniei politice care-i caracterizează pe liberali. Cine ia la bani mărunți și străbate toate programele și proiectele acestora va avea surpriza să constate că se vorbește doar la viitor. Vom face, vom evalua, vom lansa etc. Concret, nimic. Și nimic la prezent. De multe ori, „vom face” se întâlnește în programe diferite, în aceeași formă, de te întrebi ce i-a împiedicat să facă ceea ce și-au propus. Singura explicație logică ar fi că, de fapt, era o minciună pe care au îmbrăcat-o în cuvinte subțiri, în așa fel încât lumea să o creadă și să o înghită. De câte ori au promis creșterea salariului mediu brut spre un nivel apropiat statelor occidentale? Ori de câte ori voiau să prostească lumea că au grijă de bunăstarea noastră. De câte ori au promis majorarea pensiilor și a alocațiilor pentru copii? Ori de câte ori au simțit o stare de nervozitate a populației ce trebuia ținută cu nasul în țărână.
Tot cum vrea el rămâne
Despre creșterile economice anunțate de Cîțu nu are rost să discutăm. Într-o proporție prea mare pentru un premier atât de mărunt s-a dovedit că sunt făcături. Un expert în finanțe și politici economice afirma că Florin Cîțu citește zilnic buletinele informative, deci e la curent cu tot ce se întâmplă, dar, în schimb, prezintă publicului doar ce îi convine, ciugulind de colo și de colo cifrele și procentele care îl avantajează. Institutul Național de Statistică sau Banca Națională uneori îi demonstrează că lucrurile nu sunt chiar atât de roze pe cât le-a colorat Cîțu, dar acesta nu e deranjat de contradicțiile dintre spusele lui și realitate. Iese repede din încercuire și vine cu alte date și promisiuni.
Salvatorul națiunii
Minciuna lui Cîțu este o abureală ce lasă urme de slin. Mai nou a afirmat că România este pregătită nu numai să facă față valului patru al pandemiei, este pregătită să depășească pandemia. A mai fost unul înaintea lui care a declarat că ne vaccinăm mai puțin pentru că am învins pandemia. Acum, de bine ce am învins-o, nu știm cum să facem să ne vaccinăm mai mult și mai repede. „Sunt sigur că şi Ministerul Sănătăţii este pregătit, deci nu ar trebui să fie nicio problemă, avem dozele de vaccine”, a declarat premierul. „Vaccine”? Da, „vaccine”, pentru că nu poate contrazice româna lui Iohannis, de la care s-a inspirat. Minciuna seamă izbitor de mult cu cea debitată de Ludovic Orban la izbucnirea pandemiei, în 2020. Toate spitalele erau pregătite, nu ne lipsea nimic. Aveam măști de protecție, combinezoane, dezinfectanți, mănuși, aparatură și medicamente, numai că PSD golise depozitele de parcă trecuse norul de lăcuste. Logica aruncă însă în aer declarațiile astea de guvernanți nărăviți la tainul prostiei. Dacă social democrații au făcut prăpăd și nu au mai pus nimic la loc, ce mai aveam în depozite? Al patrulea val va veni numai în statisticile guvernului. Tot mai mulți medici o spun. Lui Cîțu nu prea îi convine, rămâne cu 8 milioane de doze de vaccin puse la rece în frigidere pentru că, oricum, cetățenii au înțeles care este rolul premierului în nebunia asta. Să mintă, să creeze imagini false și să inducă ideea de prăpăd, de sfârșitul lumii, după care apare el, liberalul, care ne scapă de rele. Noroc cu el că a umplut spitalele cu materiale și echipamente. Minți, Cîțule, nici măcar o priză nu ai schimbat în spitale!
