Este adevărat că la vânzarea țării avem un trecut destul de bogat. Nu cred însă că suntem singurii care am traversat timpuri ciudate. Multă vreme, stăpânirile au fost efemere. Trădați de marii boieri, de frați, veri sau rude mai îndepărtate, domnitorii țărilor românești își pierdeau repede capul. Înalta Poartă, în schimbul unor sume deloc de neglijat și a promisiunii unor biruri consistente , „remania” orice curte domnească propusă la pieire. Vremurile acelea au trecut însă. Mă refer la ani, nu și la obiceiurile ce pare că au rămas împământenite. Dar, dincolo de toate, vânzarea de țară a căpătat valențele unei redutabile arme politice. Când partidul cutare începe să devină un pericol pentru guvernul aflat la cârmuire, îi arunci în spate o vânzare de țară.
Acuzația nu rezolvă nimic. Doar șchiopii la minte pot avea încredere în tacticile acestea ieftine și neghioabe. Vorbele mută, în schimb, centrul de greutate al preocupărilor și toată lumea e cu ochii pe subiect. Iar dacă învinuirea reușește să semene și îndoială în mintea cam săracă a electoratului, înseamnă că țelul a fost atins.
Și conținutul unde e?
Vasile Cîțu, ministrul Finanțelor, a scos din sertar o bombă cu care spera să-i distrugă pe social-democrați. Un document care, pretinde el, arată cum PSD vrea să vândă România. Ar fi vrut s-o vândă mai dinainte, de prin 2019, dar acum așteaptă Congresul pentru ca planul să fie pus în aplicare. Dacă nu ar beneficia de acoperirea că e o declarație politică, onorabilul domn Cîțu s-ar fi putut alege cu unul dintre cele două sejururi cunoscute. Ori la pensiunea statului, într-o companie deloc de invidiat, cu băieți supărați și cu gratii în fața ochilor, ori într-un centru de divertisment pe bază de dușuri reci și tratament cu electroșocuri. Cum dovedește încrâncenatul Cîțu că are dreptate? Scoțând la vedere o prostie. Atâta lipsă de fantezie creatoare nu se întâlnește des. Documentul cu pricina este doar un cap de tabel atribuit lui Eugen Teodorovici. Este tot ce arată ministrul, insinuând că actul are un conținut devastator.
I-au călcat onoarea în picioare
Una peste alta, PSD ar fi urmărit vânzarea României la preț redus. Privatizarea a două bănci, a companiilor din sectorul energetic, privatizarea parțială a sistemului sanitar, reducerea cu 30 la sută a personalului bugetar, reducerea cu 20 la sută a cheltuielilor primăriilor și cheltuielilor județene. Și, pe lângă altele, și înghețarea salariilor în sectorul bugetar pentru doi ani de zile.Nu știu dacă social-democrații au comentat postarea lui Cîțu sau au avut vreo reacție contondentă, pe măsura acuzațiilor. Cred că nici nu ar mai fi cazul, pentru că ministrul acesta care-și laudă singur eficacitatea a fost făcut praf chiar de fanii lui. Până și jurnaliștii -pardon de expresie!- care-i pupă tălpile au dat cu el de pământ de nu s-a văzut. Ideea desprinsă din zecile, poate sutele de comentarii, este că a făcut o prostie cât el de mare. S-a apucat, adică, să critice niște măsuri pe care ar fi trebuit să le ia ei, liberalii. Este sigur că Vasile Cîțu a urmărit indignarea electoratului social-democrat prin dezvăluirile făcute. Dar totul s-a întors împotriva lui mai dureros decât se aștepta. A intrat în vizorul postacilor PNL, care i-au terfelit istețimea cu panaș afișată ca la paradă și onoarea lui de liberal. Nu știu cum arată asta, onoarea liberală, dar simt că i-au călcat-o în picioare.
Cine pe cine vinde?
Așadar, PSD urma să vândă România prin niște măsuri despre care liberalii spun că trebuie luate de ei. Ei bine, și atunci cine și ce vinde? Sunt social-democrații vânzători de țară? Când Klaus Iohannis a cedat gazele naturale de la Marea Neagră contra unei șepci și o bătaie pe spate,cum s-a numit? Când multinaționalele sunt protejate, scutite de taxe sau primesc ajutor de stat, nu tot vânzare de țară este? Când cumpărăm de la americani toate vechiturile de armament, fără a oferi românilor posibilitatea de a fabrica accesorii, ce-o fi?Când retailerii vând în supermarketuri numai produse străine, blocându-le pe cele românești, cum s-o numi? Când afacerile românești sunt puse pe butuci, favorizându-se fățiș investitorii străini, ei bine, asta ce nume poartă? Cîțule, mai bine tăceai.
