Săptămâna care a trecut nu s-a remarcat prin subiecte politice care să pună țara la încercare. Iar cea care urmează promite să arate la fel, aceeași lâncezeală. Alegerile din PNL, până la care mai avem două luni, ocupă tot spațiul public. Arată ca un scenariu în așa fel gândit încât să lase impresia că este singurul lucru de care țara este preocupată. Nimic mai neadevărat, căci cetățenii, într-o proporție covârșitoare, nici măcar nu vor să audă de liberali și de congresul lor. Nu îi interesează dacă Ludovic Orban va rămâne în continuare președinte al PNL sau dacă va fi înlocuit cu Florin Cîțu.
Strădania de a-l scoate în față pe actualul premier pare cel puțin ciudată. Trebuie neapărat să se demonstreze că lucrurile nu au mers bine pentru că Orban a condus prost partidul, de unde și deciziile care au condus la o cădere în sondaje. Iar de aici și până la nevoia de a-l înlocui nu a mai fost decât un pas, la care s-au adăugat matrapazlâcurile din timpul negocierilor la împărțirea ministerelor. Cel puțin asta i se reproșează oficial. Neoficial însă pare că se pregătește terenul pentru ca Florin Cîțu să-și înceapă încălzirea pentru funcția de președinte al României, după cum se vorbește în culise. Și, dacă așa stau lucrurile, ceea ce se întâmplă acum este explicabil.
Tributari vechilor năravuri
Până la acest moment, care nu trebuie declarat o utopie, liberalii au nevoie de o garnitură nouă. Le este necesară o echipă de primenire, mai credibilă și mai aplicată pe necesitățile partidului. Cu ceea ce are în clipa de față în componență PNL, nu există nicio garanție că partidul va rezista multă vreme. Nu va dispărea din peisaj, nu se va desființa. În schimb, se va măcina continuu și va ajunge la procentaje care îl vor trimite în zona partidelor neinteresante. Liberalii sunt mai scindați ca niciodată, iar taberele își schimbă preferințele pentru un viitor lider de la o zi la alta. Vorbesc de schimbări, dar ignoră că banca de rezerve este goală. Toți vor oameni noi, care să schimbe ceva, însă aceștia nu există. Sunt aceiași care au fost mutați de colo-colo, au mai câștigat un post de primar, de președinte de Consiliu Județean sau de europarlamentar, dar au rămas tributari vechilor năravuri din partidele de unde proveneau.
Cine îl crede pe Emil Boc?
Impunerea lui Florin Cîțu ca președinte al PNL, căci va fi impus câștigător, nu reprezintă niciun suflu nou. Este de ajuns să aruncați o privire peste activitatea lui de la instalarea în fruntea guvernului pentru a realiza că nu există performanțe. Se zbate, în continuare, între minciuni, mediocrități și declarații pompoase.
Faptul că merge pe mâna lui Boc, unul dintre cei mai aprigi susținători, nu reprezintă nimic. Ca administrator, Emil Boc a făcut ceva treabă la Cluj, dar ca om politic nu s-a remarcat cu nimic. Structural, este același Boc care tăia salariile cu 25 la sută sau impozita pensiile pe vremea când era prim-ministru. Este același Boc care a determinat plecarea din țară a peste 25.000 de medici și asistente, același Boc care a închis 61 de spitale, ambulatorii de specialitate, policlinici, dispensare, centre de sănătate, sanatorii balneare, unităţi medico–sociale, centre de diagnostic şi tratament, cabinete medicale, laboratoare medicale și centre de transfuzie. Este același Emil Boc care a fost paravanul celui mai hulit președinte al României, Traian Băsescu. Trecerea la PNL printr-o împreunare contra naturii l-a schimbat complet în bine? Cine crede? Cîțu se va frige pe mâna lui Boc, lumea nu a uitat și nici nu e dispusă să o facă așa de repede.
Greva foamei part-time
Numele Alinei Gorghiu-Isar este din ce în ce mai auzit. I se pregătește un loc în noua garnitură? De când se remarca printr-un clip imbecil de-a dreptul, cu Dragnea care fură sendvișurile copiilor, a mai realizat ceva? După campania contra toaletelor din fundul curții s-a mai auzit ceva de ea? Da, s-au auzit două lucruri.
PNL a pierdut alegerile, iar țăranii nu au nici acum toaleta în casă. Și tot în echipa care va da un suflu nou partidului zice-se că se află și Florin Roman. Ce ar putea aduce nou acesta? Aceeași sărăcie de idei care l-a determinat să declare greva foamei pe holurile Parlamentului? Una scurtă, cam de vreo trei ore, după care stomacul și-a cerut drepturile.
