Dacă nu înainte de alegeri, când să mai guste poporul atâta circ? Dacă nu-i scapi adversarului ceva de mamă și să-l miștocărești, când s-o mai faci? Dacă nu-l urmezi pe Iohannis la „vaccinele” lui, când să mai vrei binele națiunii? Dacă n-ai simptome de Covid, ceea ce înseamnă că ești bolnav, când să le mai ai? Dacă nu te duci la mama lu’ PSD să-i spui că ăla mic e un golan, când să te mai duci?
Ăsta e momentul cel mai potrivit. În campanie, când poți să zici orice și poți să faci pe nebunul cât te țin puterile.
Unu. Poți să minți până te dor fălcile: “Pesediștii găsesc mereu o cale să-și recompenseze servanții care au slujit cu obediență interesele obscure de partid” (Klaus Iohannis). PNL n-a adus servanți, ci numai servante și coafeze.
Doi. Poți să arunci cu rahat peste gardul celuilalt: „D-le Ciolacu, vă solicităm să vă cereți scuze. Partidul pe care îl conduceți nu mai are dreptul moral de a conduce România” (PNL la poarta PSD). PNL are, l-a căpătat din clipa în care a angajat ospătari cu școala vieții ca directori de spitale.
Trei. Poți să stabilești vinovatul: „PSD este un partid toxic, care pune în pericol viața celorlalți” (Ludovic Orban). Rezultă ca la Piatra Neamț PSD a dat foc spitalului.
Patru. Poți să-ți umfli mușchii, de-al dracului: „Ați dat foc finanțelor țării ca să vă răzbunați” (Florin Roman, PNL) Au dat foc miliardelor împrumutate de Cîțu?
Cinci. Poți să îmbolnăvești pe cine vrei: „PSD a blocat legea sănătății, îmbolnăvind populația” (Klaus Iohannis). Doar așa a căpătat Tătaru de muncă, altminteri se plafona cu apendicite și bătături.
Șase. Poți să dai oamenilor concediu: „Orban trebuie să plece acasă” (Marcel Ciolacu). Ăsta chiar e motiv de zâzanie conjugală. Nu poate pleca, l-ar întreba nevasta dacă este iar șomer.
Șapte. Poți să dai deja învingătorul la parlamentare: „Vom câștiga alegerile” (Ludovic Orban). Dan Barna: „Ba noi”. Eugen Tomac: „Și noi”. Păi mai are rost să le mai ținem?
Opt…
Nouă…
Zece…