Opoziția din România a încetat să mai existe. Mai există doar pe ici pe colo, pe rețelele de socializare sau la colțurile străzii, unde se adună nemulțumiții de salariile mici, de pensii înghețate și de vaccinarea ce începe să fie forțată. Nu este o opoziție organizată, nu aparține niciunui partid, e la grămadă și important e doar să se audă zgomote. Social democrații nu se amestecă. Ei fac opoziție din priviri și veghează ca portofele să le rămână la fel de groase. Inițiativele ar trebui să aparțină liderului, dar acesta e prea ocupat cu redactarea unor replici politice de tot râsul ca să mai aibă timp și pentru altceva.
Cu ce ar mai putea fi atât de ocupat Marcel Ciolacu, încât să nu vadă că partidul îi fuge de sub picioare? De principiu, cu securizarea funcției pe care o are în PSD. Apoi, cu interpretarea viselor lui Vasile Dâncu, pe care l-a adus în partid ca să aburească națiunea mai științific decât el. Și, în final, cu dezbateri despre rolul și importanța Dianei Șoșoacă în viața poporului român . Sau Diana Șoșoacă înainte și după 23 August 1944.
Cu ochii la alte partide
Scăpat la lărgime, Cîțu se joacă de-a guvernarea. Fără jenă, fără teamă că Ciolacu s-ar putea furișa pe teren și i-ar fura mingea. În jocul ăsta, Ciolacu nu există. Și chiar dacă ar exista, cei doi premieri ai României, unul la Cotroceni și celălalt la Palatul Victoria, știu bine că sarcina liderului PSD este să țină de șase și să înfrâneze orice tentativă de răzvrătire. Opoziție? Sigur că face, dar numai seara, la televiziunea preferată, unde poate vorbi nestingherit despre măștile neconforme și furturile de la UNIFARM. Se rezolvă ceva cu asta?
Nu, dar rolul lui este doar să vorbească, să dea bobârnace guvernului. Și să explice cum ar putea PSD să pună lucrurile la punct. Nici așa nu ar fi rău, numai că partidul lui se subțiază pe zi ce trece și simpatizanții, tot mai nemulțumiți de geamparalele politice ale liderului, cască ochii peste gard la alte partide.
Pe lângă subiect
Iese lumea în stradă, pandemia o ia în sus, economia vine în cap. Ciolacu nu are timp de chestiile astea mărunte. El gândește în viitor. Vrea să modifice Constituția în așa fel încât, dacă un partid se retrage din vreo coaliție aflată la putere, să se treacă la alegeri anticipate. Sigur că nu ar fi rău, de principiu, dar nici PNL, USR PLUS sau UDMR nu dau semne că se plictisesc la guvernare și ar vrea să plece acasă. Și nici pentru modificare nu e vremea, România are altele pe cap. Spune mai marele PSD că, dacă acum s-ar face un sondaj, s-ar vedea că preferințele românilor s-au schimbat și diferența de patru sau cinci procente dintre social democrați și liberali s-a modificat. Lumea nu mai vrea PNL. Așa o fi, știe el Ciolacu ceva, dar asta nu înseamnă că alegătorii s-ar îmbulzi la PSD. Fără reacții în general, și îmbălsămat în propria fudulie în special, Marcel Ciolacu nu mai prezintă interes. Este mai mut decât Iohannis și, dacă deschide gura, este mai pe lângă subiect decât Cîțu.
Arvunit de Cotroceni
A văzut cineva vreo împotrivire din partea lui Ciolacu față de abuzul de putere al lui Iohannis când își cheamă la curte miniștrii? A protestat liderul PSD când serviciile secrete și-au triplat tainul bugetar sub umbrela CSAT? A luat vreodată poziție față de miniștrii care freacă menta și încasează salarii enorme? A mobilizat mulțimile la acțiuni de protest, așa cum o fac sindicatele? A încercat măcar o apropiere față de acestea, pentru acțiuni comune? Nu, și nici nu o va face. Spune că respectă legea și că mai mult de 100 de persoane nu au voie să participe la asemenea adunări. În realitate, Ciolacu e laș, nu vrea să se implice, e fricos și se teme pentru poziția lui de lider arvunit de Cotroceni. Se teme și de poziția de șef al opoziției, dar și de puterea la care ar putea ajunge. N-ar ști cum să procedeze cu ea. Ca și acum, în opoziție, când nu știe la ce îi ajută aceasta. Are, totuși, o notă de farmec personal. Vorbește despre forța PSD. Nu știe însă că partidul lui e îngropat de ceva timp. Nu tot. Ce a mai rămas din el, nu foarte mulți, vor să plece acasă. Au înțeles cum vine treaba cu anvergura lui Ciolacu de a face opoziție.
