Se încing spiritele după anunțul lui Klaus Iohannis, care declara că starea de alertă trebuie prelungită. Cine citește transcrierea declarației de presă pe care dat-o după întâlnirea cu premierul nu va înțelege nimic. Sunt aceleași cuvinte de până acum, doar că le-a împrăștiat altfel în discurs. Trebuie continuată starea de alertă? De ce, din moment ce cu gura lui a afirmat că în ultima vreme numărul de noi îmbolnăviri nu a scăzut semnificativ, dar nici nu a crescut semnificativ? Așa că, spune prezidentul, mai putem întroduce niște măsuri de relaxare. Iar relaxarea constă în accesul la sălile de fitness și piscine, de parcă acolo ar fi fost focarele epidemiei. Câtă generozitate! Și câtă obtuzitate!
Nu trebuie să fiți specialiști pentru a vă da seama de șubrezenia argumentelor invocate de Klaus Iohannis. Este de ajuns să-i parcurgeți cuvântările pentru a vedea cât de neserioase îi sunt motivele pe care, apoi, le prezintă grav, probabil după repetiții cu logopedul și vreun regizor de mâna a patra.
În spatele epidemiei
Virusul e încă printre noi, spunea Iohannis la un moment dat. Nu contest, dar era prezent și când el se juca de-a președintele care voia puteri depline și tăcea că ar avea cunoștință despre existența lui. Atunci nu mai era îngrijorat? Abia după ce Curtea Constituțională l-a băgat în corzi și i-a blocat orice mutare și-a adus aminte.Iar apoi nu a mai prididit cu ieșiri publice, cu grija lui față de români, în speranța că mai poate recupera din imagine și timpul pierdut. Reașezarea Guvernului Orban pe poziția anterioară demiterii prin moțiune a fost primul semn că lucrurile sunt gândite pe termen lung. Putea fi orice guvern, dar el voia doar guvernul născocit de el. De ce nu ne-am gândi, bunăoară, că socoteala pentru starea de urgență era făcută încă din vremea aceea? Era singura modalitate prin care putea da puteri depline hienelor care flămânziseră până atunci. Ce a urmat se știe. Stare de urgență, stare de alertă, totul cu un scop clar. Menținerea populației la un anumit nivel de confuzie și teamă, pentru ca în spate să se poată desfășura, netulburate, jocurile liberalilor. Pentru ca lumea, preocupată cu spălatul pe mâini și cu frica îmbolnării, să nu mai aibă timp să sesizeze că Guvernul Orban habar nu are ce trebuie să facă.
Alarma de la Cotroceni
Socotiți de câte luni România este condusă prin ordonanțe militare și la adăpostul stărilor de urgență sau de alertă. Socotiți și cât a câștigat din această alternanță perfidă a unor acțiuni ilegale, după cum sunt ele catalogate de juriști cu experiență. Socotiți, însă, și rolul lui Klaus Iohannis. Aparent, a lăsat guvernarea pe mâinile lui Ludovic Orban, de care avea nevoie să-i ducă la bun sfârșit planurile. În realitate, Iohannis a orchestrat orice acțiune a Guvernului. Crede cineva că Orban se ducea la Palatul Cotroceni pentru că l-ar fi lovit peste noapte idei geniale despre revigorarea României? Eu nu cred. Mergea acolo doar pentru a-și nota și pune în practică schemele și ordinele lui Klaus Iohannis. A fost tot o formă de totalitarism, executat însă cu mâna altuia. Și atunci, cum să nu se alarmeze când Opoziția pregătește decapitarea lui Orban și a Guvernului pe care, chipurile, îl conduce?
Socotelile lui Iohannis
Acum, Klaus Iohannis este disperat ca Parlamentul să-i voteze prelungirea stării de alertă. Știe că – și am mai spus-o de câteva ori – o moțiune de cenzură ar fi devastatoare, tocmai de aceea încearcă să o blocheze. Invocă epidemia, grija față de români, dar nu arată că l-ar interesa soarta economiei, altfel decât în declarații. Pentru el ar fi ideal dacă ar putea prelungi starea de alertă până în pragul alegerilor locale. Mizează pe o prezență redusă la vot a electoratului PSD, îndeobște mai în vârstă, de teama îmbolnăvirii. Deja suntem anunțați că vine al doilea val. Trompeții lui, Arafat, Tătaru și Rafila vor umple televiziunile cu previziunile lor alarmiste. Nu m-ar mira să apară și în stațiile de metrou, pe ecranele destinate publicității. Că or mai fi focare apărute pe ici pe colo nu contestă nimeni. Dar pentru asta nu e nevoie de stare de alertă în toată țara, se poate rezolva local. Peste jumătate din populația României nu vrea prelungirea acesteia. Și atunci cu procedăm? Ne supunem minorității pentru că Iohannis are alte socoteli cu noi?
