Chiar și cu un Trump izolaționist, Europa va sta tot la mila SUA

Cel mai urât coșmar al UE a devenit realitate: Donald Trump se întoarce la Casa Albă. Panica ce a cuprins capitalele europene trebuie interpretată în altă cheie: blocul comunitar nu-și poate asigura apărarea fără puterea Americii.

Majoritatea  liderilor europeni și-au petrecut ultimii patru ani subminând interesele strategice ale UE prin alinierea la strategiile nesăbuite ale administrației Biden peste tot, din China până în Gaza, notează UnHerd. Rezultatul? Europa este astăzi mai vasalizată politic, economic și militar față de America decât oricând din 1945 încoace.

În ultimii câțiva ani, liderii UE și-au structurat întreaga politică externă în termeni americani. Expansionismul NATO; decuplarea economică de Rusia; sprijinirea strategiei Ucrainei de victorie cu orice preț – fiecare a fost justificată în numele păstrării alianței transatlantice, chiar și în detrimentul intereselor reale ale Europei.

Trump a sugerat că ar putea impune unilateral o încetare a focului și un acord de pace între Rusia și Ucraina. Acest lucru este puțin probabil să se întâmple: Rusia, care câștigă pe câmpul de luptă, va face presiuni pentru o înțelegere atât de dură încât chiar și Trump ar putea avea dificultăți în a o accepta.

Un rezultat mai probabil, atunci, este că viitoarea administrație republicană va continua să livreze arme Kievului, dar va cere Europei să plătească factura – o situație care ar permite războiului să continue.

UE rămâne subordonată intereselor americane

Uniunea Europeană nu poate profita de izolaționismul lui Trump – America First –  pentru a-și clădi așa numita autonomie strategică. Nici nu are cum: majoritatea liderilor europeni sunt pur și simplu prea legați de transatlantism – din punct de vedere ideologic, psihologic și material – pentru a scăpa complet, indiferent de cine ocupă Biroul Oval.

Îndepărtarea de SUA amenință însăși baza noii identități ideologice a UE: extinderea umbrelei americane. Nu mai puțin important, potențiala retragere a armelor și a dolarilor pentru Ucraina ar împiedica serios capacitatea blocului european de a continua singur războiul prin procură, în special având în vedere finanțele restrânse și complexul militar-industrial slăbit al multor state membre.

În orice caz, atâta timp cât birocrați precum Ursula von der Leyen controlează pârghiile puterii la Bruxelles, o „NATO europeană” ar fi probabil chiar mai agresivă față de Rusia decât administrația Biden.

Trump nu ar avea interes să „renunțe” cu bucurie la Europa, deoarece orice mișcare în direcția unei mai mari autonomii strategice europene ar însemna, în mod inevitabil, gestionarea unei reacții adverse americane.

Pe termen scurt, rezultatul cel mai probabil este că liderii UE vor încerca să se adapteze la o președinție Trump și să evite ciocnirile stânjenitoare. Tonul ar putea fi diferit, dar europenii vor continua să tolereze subordonarea față de interesele SUA.