Atunci când motorul franco-german se oprește, se oprește și UECălătoria cu barca pe râul Elba a lui Emmanuel Macron și a lui Olaf Scholz din această săptămână a fost una simbolică pentru cuplul de putere franco-german al Uniunii Europene – o încercare de a găsi o direcție comună în fața unor provocări similare.
Cu toate acestea, în ciuda discuțiilor despre un progres în problema controversată a reformei energiei electrice, semnele par la fel de încurajatoare ca expresia încruntată lui Macron în timp ce mănâncă un sandviș tradițional german.
Și nu numai.Popularitatea extremei drepte nu mai este doar un fenomen francez, sprijinul pentru Alternativa pentru Germania (AfD) fiind în creștere pe fondul furiei legate de migrație și de impactul invaziei din Ucraina. Economiile celor două țări încetinesc, în special cea a Germaniei fiind zdrobită de o dependență de zeci de ani de gazul rusesc, în timp ce cea a Franței se zbate și ea, chiar dacă inflația începe să scadă.
Macron este împiedicat de lipsa unei majorități parlamentare, relatează The Washington Post; Scholz se luptă să se facă auzit deasupra luptelor interne din coaliție.
Confuzia și șocul din interiorul Germaniei cu privire la revenirea etichetei de „om bolnav al Europei” după ani de succese în domeniul exporturilor a făcut ca Berlinul să se străduiască să-și apere teritoriul – protejând mașinile cu motor cu combustie, exporturile către China și industria energointensivă.
Strategia s-a lovit de preferințele lui Macron pentru energia nucleară ( Germania s-a debarasat complet în aprilie), o mai mare punere în comun a apărării UE și reguli bugetare mai flexibile.
„Nu suntem de acord cu nimic”, a declarat ministrul german al economiei, Robert Habeck.Politica energetică este un exemplu în acest sens.Parisul dorește să folosească noile contracte pe termen lung pentru a profita de avantajele dominației energiei nucleare în Franța, unde prețurile sunt acum cu 12% mai ieftine decât dincolo de Rin.
Berlinul se teme că includerea centralelor nucleare existente va descuraja investițiile în energiile regenerabile și va ajuta industria franceză, în timp ce Germania va resimți durerea provocată de costul mai ridicat al gazului.
Macron – îngrijorat de faptul că Marine Le Pen ar putea face din Germania anti-nucleară un motiv de populism – a dat puține semne că va da înapoi, promițând, în stilul Brexit, să „preia înapoi controlul” asupra prețurilor.
Toate acestea sunt lucruri destul de sumbre pentru proiectul european, care are mare nevoie de securitate energetică, deoarece prețurile la gaz încep să crească din nou.
Europa este departe de cuplurile de putere din trecut, precum Charles De Gaulle și Konrad Adenauer sau Valery Giscard d’Estaing și Helmut Schmidt, politicieni care au fost mai capabili să rezolve neînțelegeri.
Reconcilierea pe termen lung între Scholz și Macron ar necesita 50 de excursii cu barca, mai degrabă decât una. Atunci când motorul franco-german se oprește, se oprește și UE.
