Prestația președintelui este tot mai bizară, tot mai de neînțeles. E tot mai înțesată de fracturi logice, de propagandă și de gesturi. Și nu mă refer la limbajul corporal. De aici a deprins numai câteva semne, rămânând adesea cu mâinile spânzurate în aer, în contratimp cu verbalizarea. Nu, e vorba de gesturi care nu au legătură cu funcția supremă în stat. Este vorba de acțiuni care denotă setea de putere și dorința de a controla totul. Este limpede că rezultatul alegerilor parlamentare i-a dat planurile peste cap și acum încearcă să recupereze terenul pierdut. Guvernul pe care a mizat, exclusiv liberal, s-a dovedit a fi o iluzie. La fel și Parlamentul, unde majoritatea este fragilă.
Pentru Klaus Iohannis a devenit o practică să invite miniștrii la consultări. Nu se știe în ce scop, căci nu se mai anunță înainte și nu se mai iese la declarații ulterior. Înainte de alegeri președintele ținea conferințe de presă sau făcea informări succinte despre motivele întâlnirii cu miniștrii. Chit că nu spunea mare lucru și o ținea de-a gaia mațu cu spălatul pe mâini și cu purtatul măștii, măcar mai deschidea gura.
Guvernarea lui Iohannis depășește Constituția
Până la 6 decembrie era evident că în spatele întrevederilor cu guvernul se ascundea o campanie electorală pe care Iohannis și-a asumat-o fără jenă și fără a da socoteală în fața cuiva. Voia să arate că el și partidul lui sunt preocupați de soarta românilor, amestecând sloganuri politice cu campania de vaccinare și îndemnuri prost escamotate de vota PNL, cu grija față de numărul mare de îmbolnăviri.
Pe de altă parte, era și o modalitate de a scoate în evidență rolul lui de președinte jucător care se preocupă de bunăstarea României și nu lasă lucrurile la voia întâmplării. Ca revers al medaliei, însă, nu ai cum să nu te întrebi dacă Iohannis nu urmărea, de fapt, mascarea ineficienței unui guvern de incompetenți. Și, în egală măsură, dacă nu cumva timp de aproape un an ne-am aflat în fața unei înțelegeri neștiute: tu, Orban, ocupă-te de partid, iar eu de guvernare. Iar când președintele își face un scop din a guverna, e clar pentru toată lumea că lucrurile au ieșit din făgașul constituțional.
Cine răspunde?
Acum, guvernul format din PNL, USR PLUS și UDMR face potecă la Cotroceni. Cu ce scop? Se pricepe Iohannis și la digitalizare, la sănătate, la educație și restul, ca să traseze sarcini? Eșecul guvernării Orban nu l-a învățat minte? Gestionarea pandemiei s-a dovedit un dezastru, iar învățământul gestionat de Anisie ne poate scoate oricând de pe harta țărilor civilizate. Desigur, Orban a fost premier, dar de condus se știe că Iohannis a condus. S-a mers pe direcțiile indicate de el, însă acesta nu are chef să răspundă pentru catastrofa lăsată în urmă de fostul prim-ministru.
Aici, lucrurile deja se încurcă. Cine a fost realul premier, de fapt? Cel de pe hârtie sau cel care alinia miniștrii la Cotroceni, predându-le lecții pentru orice? Culmea este că actualul guvern are un plan de guvernare. Și ceilalți au avut, dar nu mai contează. Planul a fost prezentat în Parlament și aprobat. Ce face Iohannis acum cum se numește? Îi învață să deslușească ceea ce ei înșiși au conceput? Vrea să le demonstreze că nu e bine și trebuie făcut altceva? Că trebuie altfel? Și în cazul în care lucrurile duc iar spre eșec, cine răspunde?
Nici el nu știe
Strategia chemării pe rând a miniștrilor, pe partide, poate avea și un alt scop. Nu este nicio strategie, de fapt, este doar o manevră de învăluire. Ioahnnis a pierdut teren, spuneam la început, și acum vrea să recupereze. Ține morțiș să arate că, deși a pierdut pe linie, și la guvern și la Parlament, rămâne în continuare stăpânul absolut. Niciun partid nu face vreun pas fără a căpăta binecuvântare de la el. Niciun ministru nu poate avea inițiative decât dacă acestea trec prin filtrul gândirii lui. Și dacă în ziua respectivă îl doare capul? Poate că Iohannis se vrea prim-premier, adică un fel de prim-ministru mai mare decât cel actual. Dar cât de mult se pricepe să conducă o țară s-a văzut. E greu de înțeles ce vrea să demonstreze. Mă tem că nici el nu știe.
