Ce va alege Ucraina? Un compromis sau graniță pe Nipru?

Anul trecut, cam pe vremea asta, apelurile pentru negocieri de pace între Ucraina și Rusia erau respinse pe scară largă de Kiev și susținătorii săi, care vorbeau despre propagandă putinistă și defetism. După 12 luni și o contraofensivă care măsoară succesul în centimetri pătrați de teritoriu eliberat, întreaga dezbatere în jurul așezării la masa discuțiilor este, iar, ceva imposibil. De ce? Pentru că acum nu există niciun stimulent care să atragă Federația Rusă să intre la negocieri.

Dimpotrivă, Moscova a refăcut din temelii Mariupolul și celelalte orașe anexate (dar distruse de bombardamente), iar acum se pregătește de alegeri locale și începerea anului școlar (ambele în septembrie), deja a trimis în aceste regiuni puterea judecătorească (peste 200 de magistrați au fost numiți pe funcții) și Occidentul știe că „azi” este aproape imposibil să dea timpul înapoi.

Putin strâmbă din nas – ce-s alea negocieri?!

În ultima declarație oficială pe marginea acestui subiect, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat: „Perspectivele negocierilor dintre Rusia și Occident sunt inexistente în această etapă a conflictului”. Practic, Lavrov a copiat discursul lui taberei „Zelenski”, cea care afirma – „Considerăm apelurile ipocrite ale occidentalilor la discuții cu Rusia ca fiind un truc tactic pentru a câștiga timp încă o dată”.

În orice fel de război, este nevoie de două părți pentru a negocia și, chiar dacă Washingtonul va obliga Kievul să se așeze la masa dialogului, Moscova nu va accepta prea ușor să negocieze.

Kremlinul știe că minirăzboiul din Ucraina înaintează pe un făgaș confortabil: armura modernă pe care Ucraina o cerșit-o atât de mult timp este risipită cu puțin efect împotriva liniilor defensive rusești; cel puțin până acum.

Altfel, economia Rusiei nu a ajuns în colaps, așa cum promisese Casa Albă când a insistat cu sancțiunile. În schimb, guvernele vest-europene (și nu numai) trebuie să facă față unor nemulțumiri sociale legate de creșterea costului de trai din ce în ce mai vehement exprimate.

În fine, pe frontul diplomatic, câteva puteri globale (altele decât cele occidentale) privesc conflictul din Ucraina cu calm și, s-o recunoaștem, cu satisfacție liniștită, bucuroase să facă comerț cu Rusia la prețuri reduse și să-și asume un rol important în ordinea multipolară care acum se manifestă fățiș.

Dată fiind realitatea, se mai miră cineva că Putin întreabă „Ce-s alea negocieri?” când vine vorba de chestiunea „Ucraina”?!

Soluția „nucleară” – mobilizarea totală a populației!

Un eminent strateg american, Edward Luttwak, propune o soluție „nucleară”. Din perspectiva sa, este singura carte care i-a mai rămas lui Zelenski dacă vrea să câștige în fața lui Putin – Ucraina trebuie să decreteze mobilizarea totală a populației, recrutând o armată de trei milioane de oameni!

Este un pariu îndrăzneț, corect, poate chiar disperat, dar acum pare singurul pariu care poate respinge Rusia din Ucraina. Altfel, ce vedem pe front e terifiant – calitatea forțelor armate ale Kievului s-a deteriorat fie din cauza uzurii morale a voluntarilor care în primele luni de război erau dornici să lupte, dar cărora acum le-a intrat frica în oase,  fie urmare a brigăzile instruite în Occident și care nu a dau rezultate pe frint, așa cum se spera.

Încă ceva. Adevărul brutal este că imperativul strategic suprem al Administrației Zelenski ar trebui să fie nu recucerirea Peninsulei Crimeea sau a orașelor deja pierdute, dar care oricum erau filo-ruse, ci păstrarea cu orice preț a alianței cu SUA, singura care garantează supraviețuirea statului ucrainean. Fără ajutorul Americii, tot sprijinul Europei va dispărea într-o clipită.

Apropo de sprijinul americanilor. Vorbind despre fuga US Army din Afganistan, Lavrov remarca zilele trecute că „SUA nu au cel mai bun record din istorie atunci când vine vorba de sprijinirea aliaților săi”.

Iată de ce nu greșim dacă spunem că cea mai mare amenințare la adresa supraviețuirii Kievului este voința nestatornică a turbulentului sistem politic din SUA. Conflictul ăsta armat oricum se desfășoară lent și în direcția pe care Kremlinul a căutat-o încă din prima zi. Acest minirăzboi poate că nu este succesul „blitzkrieg” pe care-l spera Putin, dar cele mai recente evenimente de pe front sunt, în mod fățiș, favorabile lui.

Azi, Ucraina are nevoie de un singur lucru – să schimbe, cumva, mersul lucrurilor, altfel va trebui să aleagă. Ori compromisul pierderii celor patru regiuni deja anexate de ruși, ori graniță pe Nipru, adică împărțirea țării în două, Ucraina de Est și Ucraina de Vest!