Invadarea Ucrainei a șocat Occidentul, însă pentru cei care înțeleg establishmentul rus și viziunea Kremlinului asupra intereselor sale nu ar fi trebuit să fie o surpriză atât de mare. De la începutul expansiunii NATO, ofensivă demarată la mijlocul anilor ‘90, Moscova și aliații săi au avertizat că, dacă Vestul va încerca să transforme Ucraina într-un dușman al Federației Rusie, se va ajunge la o confruntare directă și, foarte probabil, la război. Linia roșie a fost călcată prin „Maidanul” regizat de CIA, iar cei opt ani de lupte în Donbas au șters-o definitiv!
Cunoscutul expert în relații internaționale Hans Morgenthau spunea că, pentru a exporta politica SUA în alte state, este esențial să înțelegem din interior cum văd lumea oamenii care locuiesc acolo.
Interesele Moscovei și politica Kievului
Instituțiile externe și de securitate ale tuturor statelor importante de pe glob funcționează pe baza a ceea ce s-ar putea numi doctrine cu privire la interesele vitale și locul lor în lume. Acceptând asta, înțelegem mai bine de ce Kremlinul consideră că Moscova trebuie să joace un rol important într-o lume multipolară.
Ucraina nu crede în viziunea astaz și se declară fidelă primatului global al SUA. O Ucraină ostilă Moscovei și puternic legată de Occident prin liderii politici din prezent neagă orice posibilitate ca Federația Rusă să conducă un puternic bloc regional de state. Gândind îngust, majoritatea observatorilor occidentali nici nu a înțeles cât de gravă a fost înfrângerea suferită de Rusia în 2014, când la Kiev s-a jucat „Revoluția portocalie”, iar actorii (politicienii răsăriți după „EuroMaidan”) au respins aderarea Ucrainei la Uniunea Eurasiatică, propunerea Rusiei.
Pentru Kremlin, confiscarea unei mici părți din Donbas și chiar anexarea Crimeei au fost premii de consolare mizerabile, prin comparație. De ce? Pentru că Ucraina este, de departe, cea mai mare fostă republică sovietică (exceptând Rusia); are 44 de milioane de locuitori, dar și cea mai mare minoritate etnică rusă (din afara Rusiei). Fără o Ucraina vorbitoare de limbă rusă (în mare parte), Rusia își pierde statutul de limbă internațională! Fără aderarea Ucrainei, Uniunea Eurasiatică este o umbră patetică a mega-planului gândit de Putin!
Dar interesul Rusiei în Ucraina merge mult dincolo de strategii economice. După cum a insistat chiar Vladimir Putin în discursurile sale, rușii își văd propria identitate culturală și istorică ca fiind strâns legată de cea a Ucrainei. Asta se datorează originilor statului rus și religiei ortodoxe, totul coboară până în timpurile când exista Rusia Kieveană.
Rușii de rând înțeleg de ce frații lor ucraineni își doresc propria țară, dar în niciun caz nu acceptă ca această Ucraină să fie un stat dușman al Rusiei.
Acord cu NATO? Puțin probabil
Nu vom ști niciodată dacă Rusia ar fi acceptat o ofertă occidentală de compromis (în cazul în care ea ar fi fost făcută) care să implice un moratoriu privind extinderea NATO și limitarea reciprocă a desfășurării de arme, iar acum o astfel de întrebare este pur academică. Apetitul crește odată cu mâncarea, nu-i așa?, și cu cât Rusia ocupă mai mult teritoriu din Ucraina, cu atât obiectivele sale în regiune devin mai ambițioase.
Însă, deocamdată, aceste obiective sunt concentrate în mod covârșitor asupra Ucrainei. Nimeni din Moscova nu se gândește că se poate ajunge la un acord cu NATO privind limitarea armelor convenționale sau la o formă nouă de arhitectură a securității europene. Kremlinul poate spera cel mai mult să obțină un tratat în stilul Războiului Rece privind reducerea armelor nucleare și poate un acord privind securitatea cibernetică. Când a decis să invadeze Ucraina, Putin a fost conștient că relațiile cu Occidentul vor fi ostile pentru o lungă perioadă de timp.
Putin vrea sfere de influență, nu refacerea URSS
Guvernul rus își propune să stabilească o sferă de influență, nu o nouă versiune a Uniunii Sovietice, asta au înțeles toate marile cancelarii. De fapt, chiar Putin a declarat că „cine nu regretă Uniunea Sovietică, nu are inimă, dar cine o vrea înapoi, nu are creier!”.
Dar planurile sale sunt sabotate chiar din interior. Uniunea Eurasiatică este mult mai mică decât URSS, iar Kazahstanul, care a căutat întotdeauna relații bune cu Moscova, și-a permis să ignore semnalul Kremlinului și nu a recunoscut independența autoproclamatelor republici Donbas și Luhansk.
În ceea ce privește dominația rusă a Europei de Est dincolo de granițele fostei URSS, aceasta depășește cu mult ambițiile și capacitatea din prezent a Moscovei. În primul rând că ar implica Federația Rusă într-un război cu NATO și gata, nici nu mai există un al doilea rând!
Soarta Kievului, decisă la masa negocierilor
Soarta Kievului va fi decisă pe axa Moscova – Washington, aste e clar pentru toată lumea!
Putem asista la semnarea unui acord cu actualul guvern ucrainean (așa cum public a cerut Rusia), care ar garanta neutralitatea Kievului și excluderea depozitării de armament occidental pe teritoriul său. De asemenea, Moscova va cere ca republicile din Donbas (precum și orice alte zone vorbitoare de limbă rusă) să primească statut complet autonom în cadrul unei Ucraina federalizate. Aceasta este, pe undeva, o versiune extinsă a Acordului Minsk II, din 2015, care asigura autonomia Donbasului.
Al doilea scenariu ar fi ca Rusia să ocupe Kievul, să înlocuiască Administrația Zelenski cu niște „marionete” și să elaboreze o nouă constituție federală ucraineană, totul prin dictat rus. Apoi, Moscova va forța Ucraina să adere la Uniunea Eurasiatică și OTSC.
Dar pentru Federația Rusă acesta ar fi un proiect mult prea periculos. Spre deosebire de guvernele federale din zonele vorbitoare de limbă rusă (Donbas), un guvern marionetă la Kiev, în inima etnicilor ucraineni, ar supraviețui doar cu prezența permanentă a unei armate ruse în Capitală. Iar soldații lăsați acolo s-ar confrunta cu tulburări permanente și o rezistență violentă din partea populației, pe care le-ar putea înăbuși doar prin represiune sălbatică.
Un asemenea scenariu ar fi atroce pentru oamenii din Ucraina și foarte periculos pentru NATO. În context, dacă America ar decide să întrețină un război de gherilă în Ucraina, armele n-ar putea fi furnizate decât prin Polonia și România, state pe care Rusia ar putea, apoi, să le vizeze direct, ceea ce foarte probabil va extinde și escalada dramatic tot conflictul din regiune. Mai mult, acest război de gherilă s-ar transforma inevitabil într-un conflict etnic al naționaliștilor ucraineni împotriva populației vorbitoare de limba rusă, făcând imposibilă orice unitate pe termen lung a noii Ucraine.
Toate aceste scenarii sunt cunoscute și întoarse pe toate fețele la Washington. Casa Albă primește zilnic rapoarte de la serviciile de intelligence, iar una dintre soluțiile prezentate vizează ca America să folosească sancțiunile impuse Rusiei nu pentru a forța o retragere din Ucraina, ci mai degrabă pentru a răsturna regimul de la Kremlinul însuși prin paralizarea aparatului de stat și a economiei ruse! E posibil? În teorie, da, în practică, „puțin” mai greu, căci Rusia este, totuși, la un alt nivel, iar utilizarea sancțiunilor ca armă pentru schimbarea regimului s-a dovedit a fi un mare eșec universal și total în Cuba, Venezuela, Irak, Iran și Coreea de Nord.
Sanctiunile impotriva rusiei s-ar putea sa se intoarca impotriva vestului, prin inflatie dar si izolare. China nu este cu Nato, India nu prea, tarile arabe nici ele, america de sud este la jumatate. America nu mai este cum a fost pe vremuri. Ramane sa mai vedem scaderea dolarului si vor ajunge pe locul 2 sau 3. Tarile europene ar tebui sa isi vada intai de interesul national nu cel american
Mu-ie Putin si toata camarila lui de criminali
Te-ai răcorit, mai ales ca Putin ti-a și citit mesajul
Ar putea sa trimita arme de exemplu si prin Ungaria, numai ca Ungaria refuza, pentru a nu se expune furiei rusilor. Si noi ar trebui sa facem la fel.