Ce trebuie să învețe Franța neguvernabilă

Au trecut aproape trei luni de când președintele Emmanuel Macron a dizolvat parlamentul într-o încercare greșită de a aduce „claritate” politică în Franța. Alegerile anticipate șocante, în care alianța sa de centru a fost înfrântă categoric, au adus cu totul altceva decât claritate.

Franța are acum un guvern interimar de peste șase săptămâni, cea mai lungă perioadă de interimat de la începutul celei de-a patra Republici, în 1946. Prin urmare, trebuie să învețe strategia compromisului.

O țară rămasă fără cârmă

Macron a declarat de fapt un armistițiu politic în timpul verii. Acesta a fost, fără îndoială, apreciat de mulți francezi în timpul  Jocurilor Olimpice, notează FT. Dar țara a rămas fără cârmă prea mult timp. Și nu se întrevede nicio coaliție stabilă care ar putea deține o majoritate solidă în Adunarea Națională.

După ce vineri a început cu întârziere consultările cu liderii partidelor, președintele a respins luni o tentativă a Nouveau Front Populaire, o alianță de patru partide care s-a clasat pe primul loc la alegerile parlamentare din iunie, cu 180 de locuri într-o adunare de 577.  Într-adevăr, stânga intenționează să guverneze singură și să își pună în aplicare programul în întregime.

Macron a concluzionat, pe bună dreptate, că NFP  ar fi imediat respinsă de celelalte partide și nu ar putea asigura „stabilitatea instituțională” de care Franța are nevoie. Dar nu a  digerat implicațiile pariului său electoral: francezii au votat pentru schimbare, respingând guvernul său și susținând partidele de opoziție, puterea transferându-se de la Palatul Elysée la parlament. El nu acționează ca un arbitru neutru al Constituției, ci ca un politician cu o moștenire de protejat.

Obiectivul lui Macron este de a menține un guvern de centru care să se țină de cursul pro-business pe care l-a urmat în ultimii șapte ani. Pentru asta,  are nevoie ca stânga moderată și verzii să abandoneze pozițiile dure ale extremei stângi și să colaboreze cu alianța sa de centru și cu centrul-dreapta. Din nefericire, a făcut prea puțin pentru a-i atrage pe social-democrați, iar respingerea autoritară a NFP nu a făcut decât să apropie partidele de stânga.

Extrema dreaptă așteptă în culise

Sistemul politic francez nu are o tradiție a formării de coaliții sau a elaborării de contracte programatice, ca în multe alte țări europene. În timpul verii, niciunul dintre principalele partide nu a încercat în mod serios să găsească un teren comun cu ceilalți.

Stânga a presupus în mod eronat că a câștigat alegerile și că are dreptul de a exercita puterea împotriva majorității. Centrul-dreapta a emis o listă de cerințe politice de neatins. Centriștii lui Macron au fost cei mai deschiși – atât timp cât realizările lor sunt lăsate în pace.

Dar parlamentarii ar trebui să își îndeplinească responsabilitățile. Dacă nimeni nu cedează, țara se îndreaptă, în cel mai bun caz, spre o administrație tehnocrată cu un program foarte minimalist, inclusiv stabilirea unui buget pentru 2025. Chiar și acest lucru s-ar putea dovedi extrem de dificil. O Franță neguvernabilă nu aduce beneficii nimănui, cu excepția extremei drepte, care așteaptă în culise.