Dacă europenii vor să înțeleagă deciziile lui Donald Trump, trebuie să abandoneze vechile lor șabloane analitice.Dosarele Ucrainei și comerțului internațional au demonstrat că europenii și americanii nu se înțeleg.
Primii concep politica drept o chestiune de norme și precedente. Trump mizează pe negociere dură. Nu acordul în conformitate cu regulile stabilite, ci tranzacția imediată, adesea improvizată, născută dintr-un raport de forțe și din instinctul momentului. Incoerența care i se reproșează este, de fapt, o metodă: pragmatism ridicat la rang de ideologie.
Pragmatismul se traduce prin decizii bruște, relatează Le Monde. Înseamnă a transforma politica într-o succesiune de scene fără un fir călăuzitor. De aceea Trump seamănă atât de mult cu un personaj de ficțiune – cu excepția faptului că evoluează în realitate.
Și destabilizează profund europenii. Din 1945, trăiau cu convingerea că America va rămâne întotdeauna un aliat binevoitor, garantul suprem al securității lor și, prin urmare, al viabilității proiectului european. Însă certitudinea se spulberă atunci când o alianță depinde acum de starea de spirit a unui om, susceptibil să-și schimbe poziția de la o zi la alta.
America poate înceta brusc să mai fie prietena de odinioară. Iar cei care încearcă să-i influențeze strategiile descoperă, nu fără un sentiment de disconfort, că argumentele raționale sau apelul la valori comune cântăresc mult mai puțin decât lingușirea.
Confruntată cu această ruptură, Europa se agață cu disperare de vechile sale cadre de gândire. Continuă să creadă că o ordine internațională bazată pe previzibilitate, și analiză este suficientă pentru a cunoaște direcțiile SUA.
Prima alegere a lui Trump, în 2016, a fost percepută de europeni ca un accident. Revenirea sa la Casa Albă demonstrează că nu este deloc așa.
Dacă europenii vor să înțeleagă deciziile președintelui Statelor Unite, trebuie să abandoneze vechile lor șabloane analitice. Să-și promoveze interesele, să recunoască că instinctul și realismul pot prevala asupra logicii politice, instituționale și diplomatice.
Este vital ca liderii UE să învețe să descifreze noua gramatică a puterii. În caz contrar, vor rămâne reduși la rolul de personaje secundare într-o poveste pe care Trump și-a asumat-o drept autor.
