Ce trebuie să facă America pentru a evita o catastrofă în Orientul Mijlociu

Chiar dacă s-ar declara o încetare a focului de 21 de zile între Israel și Hezbollah, așa cum au cerut Joe Biden și Emmanuel Macron, nu ar schimba realitatea de bază: cea mai bună modalitate de a preveni o conflagrație regională mai mare este o încetare a focului în Gaza.

După săptămâni de optimism, se pare că administrația Biden recunoaște acum că „niciun acord nu este iminent”. Iar fereastra pentru ajungerea la o înțelegere se închide rapid înainte de alegerile prezidențiale americane din noiembrie, moment în care statutul de „lame-duck” al lui Biden va diminua influența sa internațională.

Shuttle diplomacy

Timpul fiind esențial, Washingtonul trebuie să întreprindă o ”diplomație de navetă”( shuttle diplomacy)mult mai proactivă, menită să pună capăt războiului în următoarele câteva săptămâni, notează Foreign Affairs. Biden ar trebui să îl trimită imediat pe secretarul de stat Antony Blinken în regiune pentru a face naveta între Israel, Egipt și Qatar pentru atâtea zile câte sunt necesare pentru a închide toate lacunele rămase în acordul de încetare a focului din Gaza.

Acest obiectiv va necesita, de asemenea, ca Washingtonul să își intensifice presiunea politică, diplomatică și militară asupra prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu și să colaboreze cu partenerii arabi pentru a izola Hamas și a-i restrânge și mai mult conducerea politică și militară.

Miză ridicată

Până în prezent, directorul Agenției Centrale de Informații, Bill Burns, a prezidat negocierile de încetare a focului dintre Israel și Hamas, care se desfășoară într-un mod discret, cu cât mai multă intimitate posibil. În loc să forțeze luarea unor decizii, mediatorii preferă să convoace pauze și să se reunească ulterior pentru a discuta dezacordurile în condiții care, speră ei, vor fi mai bune.

Teoria din spatele acestei abordări este că, prin acordarea de timp și spațiu pentru discuții suplimentare, diferențele se vor reduce în timp și, în cele din urmă, vor prezenta o zonă de acord. Deși astfel de  metode au fost eficiente în multe contexte, în mod clar nu au fost în acest caz.

În schimb, diplomația navetei, un termen inventat pentru a descrie medierea fostului secretar de stat Henry Kissinger între Israel și țările arabe după Războiul Yom Kippur din 1973, are miză mare și un profil înalt.

Presupune ca un înalt funcționar american să zboare între capitale – „făcând naveta” între beligeranți care nu vorbesc direct unul cu celălalt – pentru a negocia direct cu părțile până la eliminarea diferențelor finale, făcând uneori mai multe escale în fiecare țară în timpul unei singure călătorii.

Oficialii americani care efectuează navete diplomatice vor încerca să rămână pe drum și să mențină presiunea atât timp cât este necesar pentru a finaliza un acord.

Într-un caz, Kissinger a petrecut 35 de zile consecutive în Orientul Mijlociu. A mediat două acorduri de dezangajare între Israel și Egipt și unul între Israel și Siria între 1974 și 1975.

Fostul președinte Jimmy Carter a parafat ulterior tratatul de pace din 1979 dintre Israel și Egipt, făcând naveta între Ierusalim și Cairo, iar secretarul de stat James Baker a orchestrat cu succes conferința de pace de la Madrid din 1991 privind conflictul arabo-israelian, pe parcursul mai multor călătorii regionale.

Principalul obstacol în calea unui acord între Israel și Hamas este, după cum a declarat Burns în mod public, „o chestiune de voință politică”, nu absența unor formulări inteligente pentru a reduce diferențele.

Iar presiunea politică pe care Blinken ar putea-o genera făcând naveta între Egipt, Israel și Qatar este exact ceea ce este necesar pentru ca Statele Unite să aibă vreo speranță de a ieși din impas.

Având în vedere miza, administrația Biden ar trebui să utilizeze toate instrumentele de care dispune. Viețile israelienilor, palestinienilor, libanezilor și americanilor depind literalmente de aceasta.