America pare să nu mai fie garantul securității Europei. Liderii europeni încearcă să stabilească dacă au nevoie de noi garanții de securitate, în cazul în care cele ale NATO se dovedesc a fi nesigureUniunea Europeană se confruntă cu atacurile și disprețul lui Donald Trump. America pare să nu mai fie garantul securității europene.
Liderii europeni încearcă să stabilească dacă au nevoie de noi garanții de securitate, în cazul în care cele ale NATO se dovedesc a fi nesigure. De asemenea, explorează posibilitatea unei coordonări strânse prin intermediul Forței expediționare comune conduse de Regatul Unit sau prin promovarea unui „pilon european” mai puternic în cadrul NATO — o idee susținută de mult timp de Paris și care câștigă acum teren la Berlin.
Eforturile de a crea noi forumuri, independente de Washington, au primit un nou impuls săptămâna trecută odată cu publicarea Strategiei de Securitate Natională a SUA, relatează Politico.
„Întrebarea este dacă avem nevoie de garanții suplimentare de securitate și de aranjamente instituționale pentru a fi pregătiți în cazul în care articolul 5 nu ar fi aplicat brusc”, a declarat comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius.
Un temei juridic pentru anumite garanții poate fi găsit în clauza comună de apărare a UE, articolul 42.7, care a apărut după războiul din Kosovo de la sfârșitul anilor 1990, când liderii francez și britanic de atunci, Jacques Chirac și Tony Blair, au insistat împreună ca Europa să-și asume responsabilitatea pentru propria apărare.
Întrucât comandații militari europeni și agențiile de informații avertizează că un atac din partea Rusiei ar putea avea loc încă din 2028, atitudinea tradițională a Europei față de apărare – și dependența de Statele Unite – se schimbă rapid.
Până de curând, Germania a susținut fără ezitare NATO condus de SUA. Dar, sub cancelarul Friedrich Merz, Berlinul poartă acum discuții cu Parisul despre modul în care forța de descurajare nucleară franceză ar putea contribui la securitatea Europei.
Provocarea pentru UE este cum să treacă de la retorică la acțiune. Miza este enormă, nu în ultimul rând pentru că strategia unei apărări continentale ar implica compromisuri majore în ceea ce privește cheltuielile sociale.
Un alt obstacol este de natură instituțională. Având în vedere că Statele Unite sunt cel mai important partener din cadrul NATO, țările membre nu pot planifica vreun fel de viitor post-american. Totuși, administrația Trump își reorientează atenția către Indo-Pacific și Arctica.
O a treia sarcină, deosebit de dificilă pentru europeni, ar fi înlocuirea capacităților militare furnizate în prezent de SUA.
De rahat!!! ZERO!!!