Ce șanse are a cincea încercare pentru o pace în Ucraina?

De la o vizită surpriză la cea mai importantă conferință de securitate din Asia, Dialogul Shangri-La, în Singapore, la zboruri cu destinația Qatar, Filipine și Franța, la obținerea unui pachet de ajutor militar de 225 de milioane de dolari și scuze pentru întârziere din partea președintelui american: a fost o perioadă aglomerată pentru un Volodimir Zelenski care  vrea să  mobilizeze cât mai multe națiuni pentru a participa la viitorul summit de pace din Elveția.

Programat să fie convocat în luxoasa stațiune Bürgenstock pe 15 și 16 iunie, summitul va fi cea de-a cincea încercare internațională de a asigura „o pace cuprinzătoare, justă și durabilă pentru Ucraina”, pe baza formatului propus de Kiev în 2022, potrivit Modern Diplomacy.

Pentru China, o conferință de pace fără Moscova nu numai că arată o lipsă de sinceritate, dar amenință să agraveze și mai mult conflictul. Cu toate acestea, Beijingul s-a oferit să convoace o conferință separată cu ambele părți, pe care Zelenski a respins-o, declarând: „Ucraina este victima războiului. Noi suntem cei care trebuie să inițiem totul”.

Vladimir Putin a catalogat summitul ca fiind o modalitate prin care Ucraina și aliații săi occidentali „fac presiuni” asupra Rusiei.

Doi ani irosiți?

De la începutul războiului, în februarie 2022, au fost prezentate mai multe planuri de pace. Planul în 10 puncte al lui Zelenski, care se concentrează pe siguranța nucleară și securitatea alimentară, nu cere doar restaurarea teritoriului ucrainean capturat de Rusia, ci și judecarea Rusiei ca agresor.

Rusia a descris planul de pace drept „nefezabil și nerealist”, dar a susținut atât comunicatul (eșuat) de la Istanbul, care sublinia neutralitatea Ucrainei și cerea Kievului să-și limiteze dimensiunea militară, cât și propunerile de pace ale Chinei ca bază a negocierilor.

Până în prezent, China a propus două cadre: unul pe cont propriu și celălalt în colaborare cu Brazilia. Pe lângă faptul că pledează pentru siguranța nucleară și securitatea alimentară, propunerea în 12 puncte a cerut „abandonarea mentalității de Război Rece”, adică opunerea „confruntării între blocuri”, criticând indirect expansiunea NATO în Europa de Est.

Adoptarea recentei propuneri în 6 puncte, formulată împreună cu Brazilia, este în linie cu propunerea anterioară, pe lângă susținerea unui proces de pace acceptabil atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina, precum și opoziția față de practica „împărțirii lumii în grupuri politice sau economice izolate”, reiterând criticile la adresa NATO și a încercărilor occidentale de a sancționa Rusia.

La Dialogul Shangri-La de anul trecut, Indonezia a propus versiunea sa de plan de pace, solicitând retragerea trupelor rusești, crearea unei zone demilitarizate și un referendum ONU privind „teritoriul disputat”.

Spirala discuțiilor neconcludente

Dar toate aceste planuri se confruntă cu două puncte de dispută: participarea Rusiei în calitate de parte la conflict și sprijinul militar al NATO și al Occidentului pentru Ucraina.

Au fost exprimate diverse opinii cu privire la viitorul summit. Un comentariu din The Guardian îl descria ca fiind un „schimbător de situație” pentru Ucraina; un articol din European Pravda l-a numit „periculos”.

În timp ce dezbaterea continuă, absența Rusiei  afectează credibilitatea summitului într-un mod major, nu numai pentru că deciziile sale, dacă vor exista, vor rămâne inacceptabile pentru una dintre cele două părți la conflict, dar și pentru că această absență a determinat multe alte țări, printre care China, Arabia Saudită, Brazilia, Pakistan, să renunțe.

Cea mai șocantă pentru Ucraina a fost decizia  lui Joe Biden de a se retrage de la summit –  îl vor înlocui vicepreședintele Kamala Harris și consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan – stârnind frustrarea lui Zelenski.

Chiar dacă lăsăm deoparte pentru o clipă lista de absenți, este foarte puțin probabil ca și cei care zboară spre Elveția să își schimbe radical pozițiile respective privind războiul în acest moment; ceea ce pune la îndoială faptul că summitul ar fi un pas înainte pentru a rezolva criza.

O pace durabilă ar necesita participarea activă a ambelor părți, eforturi reale și o voință politică fermă din partea tuturor părților interesate de a pune capăt conflictului. În lipsa acestora, summiturile și procesele de pace nu sunt altceva decât o spirală nesfârșită de discuții neconcludente.