Ce poate merge rău pentru China? Un război cu superputerea lumii!

„Ascunde-ți strălucirea, așteaptă-ți timpul.” Acest celebru sfat al lui Deng Xiaoping a fost de mare folos Chinei în ultimii 40 de ani: pentru ca să devină mai bogată și mai puternică, trebuia să evite confruntarea cu Occidentul.

 Dar Xi Jinping, aflat la putere  din 2012, a decis că epoca de așteptare s-a încheiat. El vorbește despre o Chină care „îndrăznește să lupte”, notează politologul Gideon Rachman.  “Chiar dacă Xi nu vrea să spună la propriu că ar trebui să meargă la război, a semnalat – prin vorbe și fapte – că Beijingul este pregătit să se confrunte cu rivalii săi internaționali”.

Susține că politicile sale sunt un răspuns la agresiunea americană. În discursul în care a făcut apel la poporul chinez să „îndrăznească să lupte”, el a acuzat SUA că urmează o politică de „reținere și suprimare” a Chinei.

Dar diagnosticul lui Xi privind situația Chinei “este greșit în trei aspecte cruciale”. Interpretează fals intențiile americane. Exagerează amenințarea pe care politicile americane o reprezintă pentru economia Chinei. Și subestimează riscurile unei confruntări cu America.

Oficialii și analiștii chinezi susțin adesea în privat că SUA încearcă să zădărnicească ascensiunea țării lor prin atragerea într-un război din cauza Taiwanului. Dar chiar dacă o astfel de capcană ar fi întinsă la Washington, ar exista o modalitate ușoară de a o evita. Xi trebuie pur și simplu să se abțină de la atacarea sau blocarea Taiwanului.

Chinezii se plâng că SUA încearcă să le sugrume economia. Practic, așa ceva este imposibil. Nu numai americanii, ci și întreg occidentul au produse copleșitor „Made in China”.

Și ascensiunea economică a Chinei rămâne impresionantă:  se preconizează că în acest an va deveni cel mai mare exportator de automobile din lume, înlocuind Japonia. Directorii executivi ai unora dintre cele mai puternice companii occidentale, precum Tim Cook de la Apple, au spus foarte clar că nu au nicio intenție de a se retrage din China.În calitate de marxist autoproclamat, Xi ar trebui să înțeleagă că puterea politică globală decurge din puterea economică.

China nu are nevoie să câștige un război armat pentru a-și extinde puterea și influența internațională. Comerțul, ajutorul și investițiile vor face treaba fără niciunul dintre riscurile și vărsările de sânge aferente.Există peste 120 de țări din întreaga lume al căror cel mai mare partener comercial este China – mult mai multe decât America.

Iscusința Chinei în construirea de noi infrastructuri construiește, de asemenea, influență. America nu poate concura cu genul de bani pe care Beijingul îi poate pompa  în sud-estul Asiei. Iar influența Chinei se întinde mult mai departe decât străinătatea sa apropiată. Companiile chinezești construiesc în prezent sisteme de metrou în capitalele Egiptului și Columbiei.

Așadar, ce ar putea merge prost? Răspunsul este evident – un război. China se pregătește în mod vizibil să invadeze Taiwanul. Retorica naționalistă a lui Xi creează un amestec periculos de orgoliu și paranoia la Beijing. Tong Zhao, un profesor universitar, se teme că liderul Chinei „se blochează” în privința Taiwanului.

Dar dacă Xi ar fi apăsat pe trăgaci în Taiwan – iar America ar fi intrat în conflict, așa cum a promis președintele Joe Biden – liderul chinez ar fi declanșat un al treilea război mondial, iar consecințele ar fi incalculabile pentru țara sa și pentru întreaga lume.

Chiar dacă Taiwanul ar capitula rapid sau dacă SUA s-ar da la o parte, imaginea globală a Chinei ar fi transformată pentru totdeauna. Fiecare companie sau țară occidentală care în prezent stă pe gânduri în ceea ce privește China ar trebui să se alăture unui regim de sancțiuni riguros. Economia globalizată s-ar rupe în bucăți – cu costuri uriașe pentru toți cei implicați.

Dar liderii cu ochii pe cărțile de istorie pot descoperi adesea că evenimentele scapă de sub controlul lor. Vladimir Putin este cel mai recent lider puternic care și-a văzut speranțele de a avea un război scurt și glorios cum au eșuat teribil. Putin conduce o țară care nu mai poate aspira la statutul de mare putere pe baza puterii economice. Xi încă mai are deschisă această cale economică spre măreția națională. Ar trebui să o urmeze.