Partenerii și aliații Washingtonului sunt alarmați de posibilitatea ca Donald Trump să se întoarcă la Casa Albă și nu sunt pregătiți să se confrunte cu perspectiva unei lumi dezlipite de puterea și de leadershipul SUA.
Dar dacă alegerile sunt motivate în primul rând de problemele de acasă, se ridică întrebarea dacă fac cu adevărat o diferență pentru politica externă.
Unii comentatori susțin că alegerea dintre principalii candidați de astăzi este nesemnificativă în ceea ce privește politica externă. La urma urmei, așa se spune, Biden a continuat politicile lui Trump de a fi dur cu China, iar agenda sa protecționistă a fost descrisă ca fiind o versiune actualizată a viziunii trumpiste „America First”.
Dar există și alte aspecte geopolitice. Biden este cel mai atlanticist președinte pe care Statele Unite l-au văzut de la Războiul Rece încoace, notează Foreign Policy. Trump, în schimb, a acuzat continuu Europa că profită de pe urma generozității americane.
Într-un al doilea mandat, el a amenințat că va pune capăt brusc sprijinului pentru Ucraina și că va retrage Statele Unite din NATO. Chiar dacă nu ar face acest lucru, amenințarea zilnică a unei ieșiri a SUA ar crea un nivel de instabilitate și perturbare care ar reduce drastic beneficiile pe care alianța le oferă membrilor săi.
În contextul în care două războaie majore fac ravagii, în Ucraina și în Orientul Mijlociu, rezultatul alegerilor din SUA va determina poziția și influența americană.
Cei doi candidanți au viziuni radical diferite pentru viitoarea ordine mondială. Biden plasează partenerii și parteneriatele în fruntea și în centrul strategiei americane.
Trump vede ordinea existentă ca fiind opusă față de interesele SUA. În loc să încerce să reformeze cadrul existent al instituțiilor multilaterale sau să construiască structuri instituționale mai mici, mai agile și mai flexibile, îmbrățișează politici tranzacționale și un sistem „cu noi sau împotriva noastră”.
Nu toate țările din lume se tem de un al doilea mandat al lui Trump. Cele care au resentimente față de ordinea condusă de SUA ar putea savura fracturarea în două blocuri – unul pentru Occident și altul pentru restul. China se află în fruntea acestei liste, dar Rusia nu este departe în urmă.
Alte națiuni ar putea aprecia o sferă de acțiune mai largă pentru o mai mare autonomie într-o lume liberă de vicisitudinile puterii americane sau de presiunea de a lua partea cuiva.
Dar rezultatul cursei prezidențiale se va răsfrânge la nivel global și, având în vedere importanța acestui eveniment, o mare parte din restul lumii simte că ar trebui să profite de puterea americană.
Europa trebuie să se gândească la modul în care poate fi un partener esențial pentru Statele Unite și să nu se concentreze în mod singular pe ecuația inversă. Țările G-7 ar trebui să acționeze rapid pentru a-și îndeplini ambițiile în sudul global.
În cele din urmă, americanii vor decide ce președintele le este mai potrivit. Însă ar trebui să gândească atent: tot mapamondul va sta cu ochii pe ei.
Cum ziceau taranistii dupa 1990, ca mapamondul sta cu ochii pe Romania..Asa si acu americanii la vot trebuie sa tina cont ca mapamondul e cu ochii pe ei! Americanii mereu au votat numa sa le fie lor bine, lasati vrajeala cu mapamondu’!