Apropierea dintre Kim Jong Un și Vladimir Putin pare o amenințare vizibilă pentru Statele Unite și aliații lorLiderul nord-coreean Kim Jong Un s-a aventurat în străinătate în septembrie pentru a se întâlni cu președintele rus Vladimir Putin. Această întâlnire la nivel înalt a fost motivată în mare măsură de oportunitățile pe care Phenianul le vede în discordia geopolitică declanșată de invazia Rusiei în Ucraina.
Exploatarea de către Coreea de Nord a fisurilor tot mai mari dintre Rusia și Occident, împreună cu ambițiile sale aparent insațiabile pentru capacități nucleare avansate, ar trebui să determine o reevaluare substanțială la Washington a problemelor ridicate de arsenalul nord-coreean și, prin extensie, a modului în care Statele Unite abordează Peninsula Coreeană.
În prezent, mediul geostrategic în schimbare din Asia de Nord-Est nu face decât să limiteze și mai mult viabilitatea oricărei strategii americane care prioritizează denuclearizarea mai presus de orice alt scop.
Coreea de Nord nu a fost dispusă să răspundă la deschiderile diplomatice ale SUA și a cultivat în schimb legături mai strânse cu Moscova și Beijingul, notează Foreign Affairs. Washingtonul s-a concentrat exclusiv pe reasigurarea aliaților săi regionali, Coreea de Sud și Japonia.
Întâlnirea lui Kim cu Putin, plasată pe fundalul modernizării nucleare în curs de desfășurare a Coreei de Nord, indică o schimbare puternică în progresul Phenianului în susținerea intereselor sale strategice. Această apropiere dintre cele două puteri ar însemna o amenințare vizibilă pentru Statele Unite și aliații lor.
Pentru a reduce în mod eficient o astfel de amenințare, președintele Biden nu mai poate continua cu abordarea de status quo față de Coreea de Nord. Ar trebui să înceapă prin a acorda prioritate reducerii riscurilor în locul denuclearizării, ca mijloc mai practic de a evita un război nuclear.
Propunerile de reducere proactivă a riscurilor ar putea implica măsuri de transparență, cum ar fi notificarea lansărilor de rachete, schimburi de doctrine nucleare între oficialii americani și nord-coreeni și discuții deschise privind stabilitatea strategică între Coreea de Nord, Statele Unite și aliații regionali.
De asemenea, concentrarea asupra descurajării convenționale în locul descurajării nucleare ar putea contribui la reducerea riscurilor de escaladare. Forțele militare convenționale mult mai flexibile în gestionarea unor situații de criză.
Mai presus de toate, este timpul ca SUA și aliații să recunoască faptul că nu deținerea de arme nucleare de către Coreea de Nord reprezintă cea mai mare amenințare la adresa intereselor lor, ci posibilitatea ca aceste arme să fie folosite într-un conflict.
