La o săptămână de la izbucnirea ostilităților dintre Israel și gruparea palestiniană Hamas, se vorbește tot mai des despre posibilitatea ca și alte părți să fie antrenate în război.
Armata israeliană a schimbat deja focuri de armă cu milițiile aliate cu Iranul la frontierele sale siriene și libaneze, acestea fiind considerate ca fiind principalele zone în care ostilitățile de lungă durată ar putea duce la o extindere a conflictului.
Iranul, miliția libaneză Hezbollah și, într-o măsură mai mică, guvernul sirian, sunt văzute ca părți principale care ar putea interveni în războiul împotriva Israelului, în timp ce Statele Unite și Turcia sunt ambele potențial susceptibile de a interveni împotriva adversarilor Israelului.
Americanii au acționat rapid după începerea ostilităților pentru a-și spori prezența militară în Orientul Mijlociu, iar la 11 octombrie superportavionul cu propulsie nucleară USS Gerald R. Ford a fost desfășurat cu grupul său de atac în raza de acțiune a operațiunilor din Israel.
Șeful Comandamentului Central al SUA, generalul Erik Kurilla, a oferit o perspectivă importantă asupra scopului desfășurării, declarând: „Sosirea în regiune a acestor forțe extrem de capabile este un semnal puternic de descurajare în cazul în care orice actor ostil Israelului se gândește să încerce să profite de această situație”.
Pentagonul, potrivit Military Watch Magazine, a luat simultan măsuri pentru a spori numărul escadrilelor de avioane de vânătoare și de atac F-35, F-15, F-16 și A-10 la scurt timp după retragerea unităților F-35 din Golful Persic cu câteva zile înainte.
Se crede că desfășurările sunt destinate în primul rând să trimită un semnal puternic Iranului, Hezbollahului și altor forțe de miliție, numai Hezbollah desfășurând putere de foc și având o capacitate de luptă de câteva sute de ori mai mare decât cea a Hamas.Prin urmare, poate să profite de ostilitățile din Gaza prin deschiderea unui al doilea front împotriva forțelor israeliene.
Încercând să își sporească capacitatea de a interveni rapid în cazul în care alte părți în afara Hamas ar interveni împotriva Israelului, Pentagonul a anunțat la 14 octombrie că un al doilea portavion cu propulsie nucleară, USS Dwight D. Eisenhower, va fi trimis în regiune alături de două distrugătoare din clasa Arleigh Burke și nouă escadrile de avioane militare.
„Semnalează angajamentul de fier al Statelor Unite față de securitatea Israelului și hotărârea noastră de a descuraja orice stat sau actor non-statal care încearcă să escaladeze acest război”, a precizat secretarul apărării Lloyd Austin.
Alături de Statele Unite, celălalt membru NATO cu o prezență militară foarte mare în Orientul Mijlociu, Turcia, este, de asemenea, considerat probabil să intervină în cazul în care războiul se va intensifica – și în special dacă forțele guvernamentale siriene sau milițiile afiliate cu sediul în Siria vor intra în război.
În afară de Israel, Turcia este singurul actor statal care s-a angajat în operațiuni de luptă împotriva Hezbollah începând cu anii 1980 și continuă să plaseze sub influența sa guvernarea Idlib din nordul Siriei prin susținerea unei game largi de grupuri insurgente jihadiste, cum ar fi Frontul Al Nusra și Partidul Islamic din Turkestanul de Est.
Aceste miliții s-au aflat în prima linie a eforturilor turcești și occidentale de răsturnare a guvernului sirian în anii 2010, pe care Hezbollah și, ulterior, Iranul și Rusia au intervenit pentru a le zădărnici, militanții fiind de atunci reduși la a acționa dintr-o enclavă siriană aflată la granița cu Turcia.
În timp ce grupările susținute de Turcia au continuat să lanseze atacuri împotriva unor ținte siriene și rusești și s-au confruntat frecvent și cu unități ale Hezbollah, deturnarea atenției sirienilor și a Hezbollahului către un front sudic cu Israelul ar oferi o oportunitate optimă pentru escaladarea ostilităților la frontierele nordice ale Siriei.
O intervenție a Iranului într-un potențial conflict nu poate fi exclusă, mai ales dacă Statele Unite se implică direct în escaladarea confruntărilor dintre Hezbollah și Israel.
Puterea aeriană și resursele spațiale iraniene, în special, ar putea juca un rol major fără a necesita desfășurarea de forțe terestre, flota de drone a țării s-a dovedit capabilă să pătrundă în spațiul aerian israelian.SUA, Turcia, Iran, Siria și Hezbollah s-ar putea implica în conflictul din Orientul Mijlociu
Prezenta portavioanelor este semnalul de disperare al SUA ,caci acesti Leviatani sunt usor de lovit, mai ales de rachetele supersonice pe care le are acum si Iranul.
Avioanele F35, F15, F22 si celelate sunt o gluma in fata sistemelor S400 modernizate iraniene, pe langa celelate capabilitati antiaeriene pe care le are Iranul.
SUA a scos la ultima defilare doi monstri care nu mai sperie pe toata lumea si daca acesti sunt loviti toata suprematia americana se scufunda si ea.
Sosirea în regiune a acestor forțe extrem de capabile nu mai este este un semnal puternic de descurajare în cazul în care orice actor ostil Israelului se gândește să încerce să profite de această situație, ci dimpotriva un semnal de disperare si lipsa de control.
Portavioanele sunt niste colosi cu picioare de lut. Se rezolva usor, la fel cum Ucraina a rezolvat nava Moskva, sau altfel. Portavioanele si nu numai sunt deja arme istorice in comparatie cu rachetele supersonice. Cand Israelul o sa atace cu 300.000 de oameni, o sa fie atacat la randul sau, iar cei 300.000 o sa fie un pic ocupati in alta parte. Cel mai bine e sa se detensioneze situatia si Israelul sa nu atace Gaza.
Acum ,chinezii se pot ocupa în liniște de Taiwan.😁