Biden califică războiul lui Putin în Ucraina drept „genocid”. Mii de copii ucraineni au fost transferați în Rusia din teritoriile ocupate din estul Ucrainei, potrivit unor rapoarte. Este acesta, așa cum a susținut guvernul de la Kiev, un act de genocid?
Luni, într-un mesaj video în ziua deschiderii sesiunii Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva, ministrul ucrainean de externe Dmytro Kuleba a declarat că transferul de mii de copii din Ucraina, raportat de Rusia, este o „crimă de genocid”.
Mai mulți oficiali occidentali, inclusiv ministrul german de externe Annalena Baerbock, au denunțat rapoartele privind deportarea sistematică a copiilor în Rusia.
Dar ce anume constituie genocidul și când poate fi aplicat acest termen? Definit ca o intenție de exterminare a unui anumit grup de oameni, termenul de genocid a fost inventat pentru prima data în 1943 de avocatul evreu-polonez Raphael Lemkin, în timpul ororilor Holocaustului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Lemkin a militat pentru ca genocidul să fie recunoscut ca o crimă în dreptul internațional, deschizând calea pentru adoptarea Convenției Națiunilor Unite privind genocidul în 1948, care a intrat în vigoare în 1951.Articolul 2 al convenției definește genocidul ca fiind orice act „comis cu intenția de a distruge, în totalitate sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios”.
Potrivit definiției ONU, astfel de acte ar putea include uciderea, provocarea de vătămări corporale sau psihice grave sau punerea în pericol a vieții, măsuri pentru a împiedica nașterile și transferul forțat al copiilor.
Cine poate fi urmărit penal?
Convenția ONU privind genocidul prevede că oricine poate fi urmărit și pedepsit pentru genocid, inclusiv liderii aleși. Curtea Penală Internațională are mandatul de a investiga și de a urmări în justiție genocidul, crimele de război și crimele împotriva umanității. Conform statutului său, oricine comite, ordonă, asistă și chiar incită la genocid poate fi urmărit penal.
O instanță separată, Curtea Internațională de Justiție de la Haga, se ocupă de disputele interstatale și poate decide, de asemenea, că statele sunt responsabile de genocid.
„Dar, din punct de vedere juridic, definiția genocidului este foarte restrânsă”, spune Valerie Gabard, expert în drept international la Haga. “De multe ori nu există dovezi directe”.
„Problema în ceea ce privește dovedirea intenției de genocid este că, în instanță, este puțin probabil ca autorii să recunoască în mod direct”, a declarat pentru DW William Schabas, profesor de drept internațional la Universitatea Middlesex din Londra.
Este transferul de copii un act de genocid?
Potrivit unui raport publicat de Universitatea Yale în februarie, Rusia a reținut aproximativ 6.000 de copii ucraineni în tabere din Ucraina ocupată și din Federația Rusă.Raportul descrie o rețea de centre de custodie a copiilor ucraineni, al căror scop principal pare să fie reeducarea politică.
Convenția ONU privind genocidul include transferul forțat al copiilor către un alt grup, a precizat Schabas, subliniind că acesta este genocid doar dacă se poate stabili dincolo de orice îndoială că un transfer a fost efectuat cu intenția de a distruge fizic un grup și cu excluderea oricărei alte explicații rezonabile.”Nu cred că dovezile sunt foarte puternice că Rusia intenționează să extermine fizic grupul național ucrainean”, a adăugat el.
Gabard, care a lucrat la tribunalele penale internaționale pentru Cambodgia, Rwanda și fosta Iugoslavie, a spus că urmărirea penală pentru genocid poate dura “foarte mult timp”.
Experții amintesc numai trei genociduri recunoscute până în prezent de o instanță de judecată la nivel international: exterminarea în Rwanda a aproximativ 800.000 etnici tutsi și hutu în1994, masacrul din 1995 de la Srebrenica și crimele comise de Khmerii Roșii în Cambodgia în anii 1970.