Prea sunt cusute cu ață albă scandalurile în care PNL este amestecat. Nu spun că sunt artificiale, nici pomeneală. Tot ce se spune și scrie despre Laurențiu Baranga, fost adjunct la ORNISS și fost șef al Oficiului pentru Combaterea și Prevenirea Spălării Banilor este strict adevărat. În aceeași postură se află și Andi Eduard Manciu, șeful Grupului de Comunicare Strategică. Ambii găsiți cu studii pe sponci, dar acoperite de diplome sau declarații năucitoare. Nici nu mai știi care să fie formula corectă, găsiți sau descoperiți? Găsiți de multă vreme și ținuți ca pioni de sacrificiu în scenarii și urzeli politice sau descoperiți ca din întâmplare și dați pe mâna presei?
Capul de afiș al știrilor din ultimele zile este ținut de relatările despre cei doi. Pare evident că, folosind acest subiect, centrul de greutate al atenției publice trebuie mutat spre altceva, iar strategia aceasta nu este câtuși de puțin nouă. Este folosită ori de câte ori guvernarea, oricare ar fi ea, traversează momente delicate. La Iași și București se anunță proteste tot mai mari, generate de interdicția pelerinajului la Sfânta Parascheva și Sfântul Dimitrie cel Nou. Lumea se mai revoltă și împotriva deciziilor luate pentru prevenirea răspândirii pandemiei. Dincolo de asta, furturile la votul de la locale aruncă în aer declarația lui Iohannis, că totul a fost perfect. Nu cumva era momentul să intervină un mic bâlci cu diplome false sau inexistente?
Diplome online și atestate în psihologia zambilelor
La o privire mai atentă, scandalul care implică PNL este fals. Peste noapte, liberalii au aflat despre diplomele măsluite sau lipsă ale celor doi protagoniști. Până acum nu au știut nimic, deși România este țara diplomelor făcute la comandă. Nici asta nu au știut. În bună măsură, este și rezultatul autorizării câtorva universități obscure, și nu chiar puține, pe care politicienii le absolvă, de cele mai multe ori, chiar în anul în care se eliberează decizia de funcționare. Și până atunci, unde au învățat dacă școala nu exista și nu era recunoscută?
Goana după diplome a devenit sport național. Ei i se adaugă și tendința de a colecționa atestate și licențe de la tot felul de cursuri, unele cu o durată de doar o lună, dar numai bune să împodobească un CV. Sunt și diplome care se pot obține online, contracost, pentru niște cursuri care costă incomparabil mai puțin decât diploma. S-a ajuns la situații ridicole, cu horticultori care și-au luat masteratul în parapsihologie și cu agronomi care au masterat în Apărare Națională și cursuri de specializare în sociologie juridică. Contează că nu pot expune nici măcar câteva definiții din sociologie sau din doctrinele de apărare? Nu. Contează doar diplomele cu care se laudă și despre care nu vor spune niciodată cât au costat.
Nu în România
PNL vrea probabil să dea de înțeles că își face curățenie în ogradă înainte de alegerile parlamentare. Nu reușește însă. Laurențiu Baranga a fost deposedat de orice foaie matricolă prin grija judecătorilor, în urmă cu patru ani. Liberalii n-au văzut, n-au auzit, ci doar l-au propulsat în funcții. Acum, mimează uimirea. Și o fac prost, foarte prost. În ceea ce-l privește pe Andi Manciu, iau de bune explicațiile lui, de un primitivism fără cusur. Credeți că sunt singurii cu entorse și fracturi în CV? Nu, flerul îmi spune că nu.
Dacă și-ar aloca timp și inspirație pentru a verifica patalamalele celor din partid, liberalii ar putea avea surpriza să constate că peste 60-70 la sută dintre ei au terminat o facultate din priviri, adică doar aruncându-i o ocheadă. Iar în materie de doctorate, probabil că tot pe acolo s-ar situa, restul fiind plagiate. Adică falsuri. Adică infracțiuni. Poate fi trimisă în judecată jumătate dintr-un partid? Sigur că se poate, dar nu de către procurori putrezi de „independență” și nu în România.
I-a scăpat din brațe
Și totuși, ce ascunde PNL? Manciu și Baranga lasă mai mult impresia unor sacrificați de serviciu, care trebuie să își însușească rolurile. Seamănă perfect cu situația de la UNIFARM, despre al cărei director un jurnalist renumit avansa o ipoteză îmbrăcată și în umor, și în adevăr. „Ionel Eugen Adrian este de-al băieților și atunci au zis: «băi, avem o problemă, trebuie să facem și noi ceva, să nu zică ăștia că noi nu facem, că pute». Cred că e ofițer, și atunci au zis «alo, domnu’ ofițer, te lași domne arestat, ce mare brânză? »” Nici Baranga și nici Manciu nu au alură de ofițeri. Nu-i ajută nici studiile inexistente sau neterminate, și nici persuasiunea care, la ei, nu depășește faza de tentativă. Și atunci, ce ascunde PNL de i-a scăpat din brațe atât de ușor?
