Solidaritatea este adesea salutată în cercurile Uniunii Europene drept o valoare care stă la baza blocului. În preambulul său, tratatul UE prevede că membrii săi se vor strădui să aprofundeze legăturile dintre ei. Însă disputele privind modul de organizare în cazul în care Rusia va întrerupe aprovizionarea cu gaze arată că solidaritatea nu este un dat.
În momentul în care Comisia Europeană a propus o reducere cu 15% a consumului de gaz în întregul bloc – pentru a face față raționalizărilor de iarnă în state vulnerabile precum Germania, Slovacia și Republica Cehă – țările mai încrezătoare că pot amortiza lovitura au strigat că nu sunt de acord.
S-a ajuns la un compromis între guvernele UE, care păstrează obiectivul principal de reducere a consumului de energie și ideea că gazul de rezervă ar trebui împărțit cu cei care au nevoie, dar care include atât de multe opțiuni de excludere încât rezultatul real este neclar.
Pesimiștii și scepticii au concluzionat că aceasta este o dovadă în plus că solidaritatea UE este un concept gol și că blocul nu va fi niciodată mai mult decât o piață de bunuri și servicii.
Optimiștii subliniază angajamentul statelor UE de a depune toate eforturile pentru a ajuta membrii aflați în criză de gaze prin acorduri bilaterale atunci când se va declanșa cea mai gravă criză energetică.
„UE a trecut printr-o mulțime de crize într-o perioadă scurtă de timp, dar are multe de învățat, multe de absorbit”, spune Maria Demertzis, director interimar al think-tank-ului Bruegel, cu sediul la Bruxelles.
Cu siguranță, solidaritatea nu este, de obicei, prima reacție din partea capitalelor UE. Blocul comunitar nu s-a acoperit de glorie nici în primele luni ale pandemiei Covid-19, când unii dintre membrii săi, inclusiv Germania, au impus interdicții de export de materiale medicale.
Dar este nerealist să ne așteptăm la altceva, subliniază Financial Times. Solidaritatea UE este și va rămâne „de ordin secundar”, a scris Sophie Pornschlegel, analist la European Policy Centre.
Solidaritatea are loc doar dacă problema unui stat membru este atât de mare încât le va afecta pe celelalte.
Blocul a impus sancțiuni împotriva Rusiei pentru invazia sa în Ucraina. Achiziția de vaccin împotriva Covid-19 și fondul de recuperare post-pandemie de 800 de miliarde de euro sunt alte exemple puternice. Dar indică, de asemenea, o slăbiciune fundamentală: multe depind de voința politică a liderilor UE și, prin urmare, de cine este la putere.