Luni, 20 octombrie 2025. Zi mare pentru „statul de drept”, dar în sensul acela balcanic, de sub preș. Curtea Constituțională a României, bastionul celor „aleși dintre aleși”, a decis că legea prin care se modificau pensiile speciale ale magistraților este… neconstituțională. Pe motive de formă, firește. Nu pentru că ar fi prea multe zerouri în fluturașul de pensie, nu pentru că e o sfidare la adresa oamenilor care muncesc o viață pentru 3.000 de lei, ci pentru că Executivul n-a respectat termenul legal de obținere a avizului de la CSM. Adică, am pierdut partida la detalii tehnice, ca într-un meci în care arbitrul fluieră faultul, dar nu vede mingea în poartă.
Judecătorii CCR, numiți politic, și-au apărat, cu eleganța unei misiuni divine, propriul portofel. Că doar, cum ar putea supraviețui un magistrat român cu o pensie de doar 30.000 de lei pe lună? Așa ceva ar fi contrar demnității profesiei, nu-i așa? Între timp, restul muritorilor își calculează la ultimul leuț, așteptând pe holurile Casei Naționale cu teama că a mai apărut vreo „reformă” care să le taie și ultima sută de lei.
Bolojan, performanță de Oscar
Premierul Ilie Bolojan, care promitea marea cu sarea în materie de reforme, se dă acum surprins de rezultat. Omul s-a jucat de-a reformatorul, dar a uitat să respecte termenele procedurale. Din neatenție, din calcul sau din complicitate – asta rămâne de văzut. Cert e că a reușit performanța de a le face magistraților un cadou fără să-și murdărească prea tare mâinile, doar imaginea. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.
Prin această elegantă gafă birocratică, Guvernul a bifat o „tentativă de reformă”, iar CCR și-a păstrat privilegiile. Blat curat, ca pe vremurile bune din fotbalul românesc.
Și, ca într-o piesă de teatru absurd, totul e perfect legal. Avem un deficit bugetar de 103 miliarde de lei, adică 5,4% din PIB, dar statul continuă să se împrumute pentru a plăti pensii de 50.000 de lei pe lună. Economiștii se uită disperați la grafice, guvernanții se uită la Bruxelles, iar românul simplu se uită la factura de la curent și oftează.
Țara e îndatorată până-n gât, dar noi, cu o solemnitate demnă de o republică a privilegiilor, ne apărăm „statutul special” al magistraților.
Să recapitulăm: cinci judecători CCR au decis că tăierea pensiilor speciale e o idee proastă. Patru dintre ei au pensii între 30.000 și 70.000 de lei, zic dezvăluirile presei, publicate marți. Deliorga – 68.000, Licu – 32.000, Ciochină – 50.000, Stan – 30.000. Adică, oameni care, dacă ar trăi într-o țară normală, ar fi un studiu de caz despre conflictul de interese. La noi, însă, ăștia sunt gardienii Constituției. Dar, ce-i aia Constituție? Pentru omul de rând, o carte sfântă, pentru CCR, ceva interpretabil în funcție de interes, după principiul „ce-i al nostru e al nostru, ce-i al vostru… vedem noi la aviz”.
Dacă nu a fost blat, atunci e prostie pură. Incompetență în formă concentrată. Să pierzi o lege crucială pentru că n-ai respectat un termen birocratic e ca și cum ai pierde finala pentru că n-ai venit cu echipamentul complet. Dar și aici CCR le-a făcut o favoare guvernanților: pot poza în victime ale „Sistemului”, fără să schimbe nimic. Un win-win tipic românesc.
Populismul USR, ceva grețos
Din acest tablou nu putea lipsi USR, fix creația acestui „stat paralel” care a jupuit România și a lăsat-o dezbrăcată în miezul celui mai teribil „vortex” financiar din ultimele decenii. ONG-ul mufat la bugetele celor mai tari ministere de la Palatul Victoria spune acum că vrea „referendum pentru modificarea Constituției”. S-a trezit și Fritz, dar după furtună.
Frumos, emoționant, aproape poetic. Când nu poți guverna, faci referendumuri. Când n-ai soluții, ceri poporului să voteze din nou. Ca să ce? Ca să mai ignorați o dată rezultatul, cum ați făcut cu referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari? De ce să mai ieșim la vot, ca să anulați, iar, rezultatul alegerilor, ca la „prezidențiale”, în 2024? Ipocrizie de manual, ambalată în discursuri progresiste.
Realitatea e simplă și dureroasă: România a ajuns o țară în care „specialii” câștigă mereu. Parlamentul mimează reforme, Guvernul greșește la termen, CCR taie și spânzură după bunul plac, iar poporul plătește nota de plată. În timp ce unii se împrumută la bancă să-și plătească întreținerea, alții își cumpără iahturi din pensie. Așa arată echitatea „made in Românica”.
Au existat și voci la tv care au susținut că judecătorii de la Curtea Constituțională n-au făcut decât să apere litera legii. Așa o fi, doar că, în țara asta, litera legii e scrisă cu aur pentru unii și cu cerneală care se șterge pentru alții. Iar când legea devine o glumă proastă, singurul lucru care rămâne serios e sarcasmul.
