Sorin Grindeanu a fost cel mai bun premier pe care România l-a avut în ultimii 150 de ani. A fost strălucit, aș spune. Inteligent, patriot, fremătător din fragedă tinerețe la idealurile social-democrate. A fost frumos. Ca bărbat, nu știu. Avea cine să se uite la el în afara programului. Dar ca mandat, nici nu mai discutăm. L-a avut pe cel mai frumos. Însă, la fel ca în dragoste, ce este frumos nu durează mult.
A ajuns prim-ministru printr-o conjunctură încâlcită și nefavorabilă. Nu este vorba de Sevil Shhaideh, care a fost pe placul PSD, dar nu și al serviciilor. E vorba de faptul că a trebuit să aștepte până ce Klaus Iohannis a terminat de înfulecat piftia și cârnații de Crăciun. Abia după aceea a fost de acord să-l numească pentru a forma guvernul.
În scurt timp de la întronarea la Palatul Victoria, a devenit un caz. Cazul Grindeanu. Lui i-a găsit Iohannis doi elefanți în birou. Nici acum nu știu la ce se referea. Ori era prea subtil pentru mintea mea ori președintele se aventura în bancuri fără să aibă la el cartea tehnică a glumelor și ghidul de utilizare a funcției deținute . Până la urmă a ieșit ceva de genul „și voi pe noi” Apoi Grindeanu a devenit din nou un caz. A vrut să dea o ordonanță pe care Cotroceniul a înjurat-o înainte de a fi formulată. Lumea a ieșit în stradă, Curtea Constituțională a zis că era corectă, dar astea sunt amănunte care azi nu mai contează.
În mod surprinzător, a ajuns în scurt timp ca un flegmon în coasta PSD. Surprinzător doar pentru unii, nu și pentru specialiști. Dragnea i-a zis să plece. El n-a vrut. Îi plăcea prea mult acolo și se simțea bine. I-a zis și partidul să plece. Nu vedea, n-auzea. Guvernul lui ajunsese la performanța unică în lume de a fi compus din el și un secretar general. Unul pe nume Ponta. Până la urmă, partidul lui s-a moționat pe el, pe el însuși zic, și l-a dat jos. Domnia lui a durat doar șase luni. N-a mai vorbit nimeni de cazul Grindeanu și de faptul că ajunsese o vulnerabilitate la siguranța națională. Sorin Grindeanu n-are decât să spună ce vrea el, eu spun ce știu eu.
Acum, lui Grindenu i s-au găsit suficiente motive pentru a fi reprimit în PSD. L-au și primit, de altfel. Dacă luiCiolacu îi iese pasența la alegeri, Sorin Grindeanu va fi prim-vicepreședinte. Îl iubește și-l apreciază toată suflarea social-democrată. În special cei care l-au înjurat și l-au dat jos acum trei ani. Gata. Grindeanu nu mai e un caz. E un model. Eu i-aș spune „modelul PSD”.