Parcă a fost mai mult decât inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului, parcă s-a sfințit însăși credința în Sistem, așa a părut ziua de duminică, 26 octombrie. Un eveniment de anvergură divino-instituțională, unde icoanele au fost lustruite, odăjdiile scuturate, iar microfoanele reglate pentru streaming-ul universal al mântuirii oficiale. Sub turlele aurite, toată floarea cea vestită a „statului paralel” s-a adunat, de la strategii umbrei la sfinții din instanță, de la evlavioșii cu girofar la predicatorii cu legitimație de partid.
I-am zărit acolo și pe politicienii care nu mai țin cont de mandatul primit din partea cetățenilor și pe magistrații cei atât de huliți în aceste zile.
Coldea a venit să se roage pentru o minune
Bineînțeles, n-au lipsit nici ofițerii sub acoperire. Unul dintre ei a încercat să se treacă nevăzut, dar n-avea cum, iese în față ca păduchele în frunte.
Generalul umbrelor, om al tainelor și al contractelor sigilate, a venit timid, cu pasul celui ce știe mai multe decât sfinții din calendar. A încercat să se piardă în mulțime, dar cum să te ascunzi când ți se aprinde aureola singură, de la atâta curent de imagine? În jurul lui, evlavia se împletea cu șoapte: „Uite, a venit și el! E clar, și cei din «Sistem» cred în minuni!”. Da, mai ales în d-alea juridice!
Nu știm câte a înțeles Florian Coldea din Sfânta Liturghie și nici dacă a venit cu alt scop, la asta doar el poate răspunde.
A fost frumos, parol! Acolo, în primele rânduri, s-au închinat toți: nu neapărat la Dumnezeu, ci în fața camerelor de televiziune, că dă bine pe sticlă. Fiecare își făcea crucea cât mai fotogenic, cu degetul mare țintit spre viitorul electoral. „Să ne mântuim, fraților, dar în direct!”, părea deviza zilei.
Daniel este patriarhul PR-ului divin, gazda perfectă pentru astfel de momente. Hai, să recunoaștem că a dat lovitura de imagine a deceniului! Sub cupolele proaspăt pictate, a adunat toți dregătorii și decidenții, de parcă țara s-ar fi mutat acolo, în altar. Ca un adevărat duhovnic, Daniel a adus sub același acoperiș toată floarea „Sistemului”, pe toți cei care au dat lovitura de stat din decembrie (cea din 2024, să nu confundăm loviturile!).
I-o fi chemat pentru spovedire si iertarea păcatelor?
Doar poporul român a lipsit din tablou, dar el e oricum obișnuit să stea la poartă, printre garduri, privind boierii veniți călare. Ăia vechi veneau pe cai, ăștia de acum, pe cai putere…
Creștinismul nou, de tip progresist-birocratic, a fost prezent în toată splendoarea lui. La interior – slujbă exclusivistă, aer condiționat și miros de tămâie de lux. La exterior – mulțimea cu sacoșe de plastic unde erau îndesate, deopotrivă, sendvișiuri reci și cruci, haine de-ale celor dragi, plus nelipsitele gropi din asfalt, ascultând ecoul credinței de la boxe. „E bine, măcar se aude!”, a zis o bătrână, fericită că Sfântul Wi-Fi transmite și pe Calea 13 Septembrie.
USR nu vrea catedrale, dar participă la sfințirea lor
Iar printre participanți s-au ivit și apostolii neo-luminii, ONG-iștii de mediu, de media, de bani și combinații, care au fost capabili să ajungă-n Parlament pe ușa din dos și la Palatul Victoriei dărâmând poarta din față și sfidând legile nescrise ale bunului simț; să recunoaștem că rămâne un mister cum partidul-ONG cu 12% voturi a ajuns să decidă tot ce mișcă la masa Guvernului!
Cei care, până mai ieri, cereau separarea Bisericii de stat cu pancarte și lozinci au venit azi, cu zâmbet cucernic, să își facă selfie cu cupola Catedralei. De la „Nu vrem catedrale, vrem spitale!” la „Nu suntem ipocriți, doar inclusivi!” a fost un pas pic, pe care alde Țoiu și Moșteanu l-au făcut țopăind cu aerul celui care tocmai a căzut la pace cu propriul cinism.
Printre toți aleșii Sistemului și-a făcut loc și președintele tehnocrat, omul care se roagă doar când cade curentul la Palatul Cotroceni. A intrat smerit, cu aerul celui care n-a venit să se închine, ci să verifice microfoanele tv. „Nicușoare, tu cum ai intrat? Cu dezlegare pentru concubinaj? Te-ai spovedit înainte? Ai spus tot? Inclusiv ce i-ai promis lui Macron, ca să-ți dea viză de flotant la Cotroceni?”, ar fi glumit cineva, dacă nu chiar a vorbit serios.
La final, cortegiul „Statului paralel” s-a revărsat pe treptele catedralei, într-un amestec perfect de parfum scump, sutană și mandate. Sfințirea s-a încheiat, dar „Sistemul” a rămas neclintit pe poziții și este mai sfânt ca niciodată.
Pe ecranul gigant de afară, poporul român a primit în dar imaginea perfectă a mântuirii: un selfie colectiv între Putere, Credință și PR.
Cine zice că nu mai avem credință? Avem, și e încă una de beton armat, cu turle aurite și gard la poartă. În Catedrala Mântuirii Sistemului, păcatele se spală doar cu invitație, iar iertarea vine cu protocol și girofar. Restul? Restul pot urmări transmisiunea live, cu speranța că, poate, semnalul Duhului Sfânt prinde și în cartier.
