Donald Trump vrea să existe o „parte bună” pentru el personal în orice afacereDonald Trump se laudă că este regele afacerilor, dar Tony Schwartz, autorul care ar fi scris de fapt „The Art Of The Deal”, spune acum că ar fi trebuit să se numească „The Sociopath”.
După ce i-a expirat acordul de confidențialitate, Bill Pruitt, producător în primul sezon al emisiunii The Apprentice, pe vremea când se numea Meet The Billionaire, a mărturisit că Trump „nu era nici pe departe un magnat imobiliar de succes din New York, așa cum am crezut”, relatează Sky News.
John Miller, directorul de marketing al NBC care s-a ocupat de mediatizarea imaginii lui Trump, recunoaște că „am creat un monstru”. Miliardarul avea în spate un șir de eșecuri și falimente, dar „oamenii au crezut că va fi un președinte bun pentru că l-am făcut să pară un om de afaceri legitim”.
Dacă se pricepe să joace rolul de om mare în fața camerelor de luat vederi, cât de bun este Donald Trump ca negociator? Cum ar trebui să negocieze cele 75 de națiuni despre care el spune că stau la coadă „pentru a mă pupa în fund”?
Decizia lui Trump de a nu pune în aplicare tarifele mari „reciproce” pe care le anunțase împotriva națiunilor din întreaga lume a adus ușurare. Cei mai apropiați consilieri ai președintelui insistă că agitația burselor globale făcea parte dintr-o strategie vicleană.
Trump ar fi plănuit întotdeauna să dea înapoi, chiar dacă a afirmat în repetate rânduri că nu o va face în zilele care au urmat anunțării tarifelor.
Peter Navarro, „creierul” din spatele strategiei tarifare, a trebuit să își înghită cuvintele, dar este „mai prost decât un sac de cărămizi”, potrivit lui Elon Musk.
Flancată de secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a reproșat că „mulți dintre voi, cei din mass-media, ați ratat în mod clar The Art Of The Deal”. Ea a afirmat că manevrele preșeintelui au izolat China și au lăsat restul lumii în căutarea unor acorduri cu SUA.
A clipit primul
Problema este că Trump a clipit primul și a părut să sugereze că amenințările tarifare sunt doar un mijloc de a ajunge la un nou ideal de „liber schimb”. La fel ca planurile privind Ucraina, a făcut concesii în avans persoanelor împotriva cărora negociază – Vladimir Putin în cazul „planului său de pace” – fără a primi nimic în schimb.
Este puțin probabil ca lumea se alăture Americii într-un război comercial împotriva Chinei. Uniunea Europeană și Marea Britanie vor încerca să obțină tarife mai mici pentru automobilele și oțelul lor, de care SUA are nevoie.
De fapt, Trump a fost forțat să revină asupra principalelor sale măsuri tarifare doar din cauza forțelor pieței pe care nu le poate controla. Nu-i pasă de chestiunile importante în joc și nici măcar nu le înțelege. Arta constă în a se asigura că există o „parte bună” pentru el personal în orice afacere.
