Relațiile Statelor Unite cu China depind acum de strategia lui Donald Trump: un amestec de pragmatism și poziții ideologice.
Atunci când Trump și-a implementat tarifele în 2018, economia Chinei era într-o situație mai bună. Astăzi, se confruntă cu dificultăți majore și cu taxe vamale de 10% pentru exporturile în SUA.
Trump va promova și inițiativele de producție internă „Made in America” pentru a reduce dependența de lanțurile de aprovizionare chineze. Revizuirea industriei americane se aliniază unei agende economice mai ample, însă punerea ei în practică va fi extraordinar de dificilă – investiții, coordonare politică și timp.
În domeniul tehnologiei, se pare că Trump va dubla măsurile de restricționare a accesului companiilor chineze la semiconductori și inteligența artificială. Este mai mult pragmatic, deoarece mizele acestei rivalități tehnologice domină viitoarele economii globale.
Ideologic, Trump este pregătit să mențină un regim de sancțiuni în ceea ce privește încălcările drepturilor omului în Xinjiang și să continue acțiunile împotriva controlului tot mai strict al Beijingului asupra Hong Kong-ului.
Pe frontul geopolitic, tensiunile din Strâmtoarea Taiwan și Marea Chinei de Sud ar putea escalada și mai mult sub administrația Trump. Multe dintre persoanele numite de președinte sunt, de obicei, oponenți notorii ai comunismului, ceea ce poate genera o retorică ostilă și intimidare.
Cu toate acestea, modalitățile tranzacționale și tendințele izolaționiste ale lui Trump deschid oportunități pentru China de a-și spori influența mondială prin afaceri cu Sudul Global și cu țările care denunță hegemonia americană.
Retragerea preconizată a SUA din Acordul de la Paris va avantaja China în discursul narativ privind schimbările climatice, energiile regenerabile și sectorul vehiculelor electrice.
În plus, politicile „America pe primul loc” ale lui Trump și viziunea sa istoric sceptică asupra alianțelor ar determina parteneri-cheie precum Germania și Coreea de Sud să își protejeze pariurile prin dublarea legăturilor cu China.
S-ar putea spune că strategia finală a lui Trump pentru China va oscila între confruntare și angajament selectiv. El își va juca cărțile pentru a ieși în forță și pentru a obține câștiguri economice, încercând în același timp să își mențină baza.
Însă capacitatea Beijingului de a se adapta provocărilor de-a lungul anilor și planurile sale pe termen lung deja în vigoare îl vor ajuta să apară ca o contrapondere stabilă la Washington.