Capturarea lui Maduro nu are legătură cu petrolul

Imaginea lui Nicolas Maduro în custodia SUA a readus la viață fantomele politicii externe din trecut. La fel ca în cazul Irakului în 2003, narațiunea „sânge pentru petrol”  circula pe rețelele de socializare înainte ca praful să se așeze peste Caracas.

A considera că răsturnarea dramatică a regimului lui Maduro este o acțiune menită să pună mâna pe resurse înseamnă a înțelege greșit schimbarea strategiei americane, notează The Spectator. Statele Unite nu au decapitat statul venezuelean pentru că au nevoie de mai mult petrol, ci pentru că se pregătesc pentru un posibil război cu China.

Teoria „imperialismului petrolier” se prăbușește sub greutatea datelor

SUA nu mai sunt gigantul înfometat de energie de la sfârșitul secolului XX. Numai Texasul reprezintă în prezent aproximativ 43% din producția națională de țiței și 31% din capacitatea de rafinare. America este inundată de propriile hidrocarburi. Prin urmare, imperativul strategic nu este confiscarea țițeiului venezuelean, care este greu și dificil de rafinat, ci protejarea infrastructurii americane.

Vastele complexe de rafinare și export de pe coasta Golfului Mexic, jugulara economiei occidentale, se află incomod de aproape de litoralul venezuelean. Într-o eră a rachetelor hipersonice, Caraibe risca să devină un flanc vulnerabil.

Dacă socialismul era amenințarea, de ce să lovești Venezuela și nu Cuba?

Calculele Pentagonului sunt simple și pe deplin raționale: distanța dintre nordul Venezuelei și Houston este de aproximativ 3.300 de kilometri (2.050 mile), iar până la Canalul Panama 1.100 de kilometri (680 mile).

Aici intră în calcul marea competiție de putere cu Beijingul. În 2024, comerțul dintre China și Comunitatea Statelor din America Latină și Caraibe (CELAC) a atins 551 de miliarde de dolari. Mai precis, Venezuela a reprezentat aproximativ 44% din finanțarea totală pentru dezvoltare începând cu 2005.

Scenariul de coșmar pentru planificatorii americani nu a fost niciodată Venezuela socialistă, ci una înarmată, un avanpost din Caraibe care găzduiește capacități de informații chinezești, bombardiere cu rază lungă de acțiune sau baterii de rachete. Dacă socialismul era amenințarea, de ce să lovești Venezuela și nu Cuba?

O Venezuelă ostilă, înarmată cu sisteme chinezești Anti-Acces/Area Denial (A2/AD), ar putea ține Coasta Golfului ostatică, blocând efectiv forțele americane.

În plus, logistica unui război în Pacific depinde în mare măsură de Canalul Panama. Invazia comercială a firmelor chineze în Panama îngrijorează de mult timp Washingtonul. Având în vedere că diverse entități cu sediul în Hong Kong dețin interese în porturile de la ambele capete ale canalului (Balboa și Cristobal), riscul închiderii acestuia în timpul unei crize nu este nul.

Dacă canalul este închis, Marina americană este obligată să navigheze pe ruta lungă din jurul Strâmtorii Magellan. Prin înlăturarea lui Maduro, SUA rupe efectiv brațul nordic al unei potențiale mișcări de clește chineze în Caraibe.

Doctrina ”fortăreței regionale”

Operațiunea Absolute Resolve, prezentată aparent ca o acțiune de aplicare a legii împotriva „narcoterorismului”, are un dublu scop. Acuzarea care detaliază 25 de ani de trafic de cocaină sponsorizat de stat a oferit o acoperire legală, dar momentul ales dezvăluie intenția geopolitică. Este vorba despre punerea în aplicare a unei noi doctrine Monroe, mai agresive. Semnalează o retragere din rolul de „polițist global” și o orientare către „fortăreața regională”.

Căderea lui Maduro înseamnă și  o mustrare pentru Kremlin, deși mai puțin dăunătoare din punct de vedere strategic decât pentru Beijing. În timp ce Rusia pierde o platformă pentru propria proiecție de putere și un aliat retoric care a validat autoritarismul lui Putin, China este cea care suferă pierderi materiale. Cultivarea răbdătoare și costisitoare a influenței de către Beijing a fost distrusă într-o singură noapte.

Cei care caută logica acestei intervenții în bilanțurile ExxonMobil caută în locul greșit. Capturarea lui Maduro a fost o mișcare pregătitoare, o curățare a terenului în pregătirea unui joc mai lung de competiție între marile puteri. Statele Unite au decis că, dacă trebuie să înfrunte dragonul din Pacific, nu vor permite să le sufle în ceafă.