Beijingul pare să aibă o capacitate aproape nelimitată de a mobiliza capitalul și de a manipula strategia comercială și de investiții în serviciul obiectivelor sale pe termen lungPolitica economică a Washingtonului seamănă cu politicile Beijingului din ultimii ani.
Strategia americană de angajament față de China s-a bazat pe o premisă greșită: dacă SUA integrează China în sistemul global bazat pe norme, China va deveni mai asemănătoare Statelor Unite, scrie Foreign Affairs. Timp de decenii, politicienii americani a ținut lecții chinezilor despre evitarea protecționismului, eliminarea barierelor din calea investițiilor străine și disciplinarea politicii industriale – cu un succes modest. Totuși, se aștepta ca integrarea să faciliteze convergența.
Washingtonul trăiește deja în lumea Beijingului
Într-adevăr, a existat un grad destul de mare de convergență, dar nu în modul în care au prezis factorii de decizie americani. China nu a ajuns să semene cu Statele Unite, însă Statele Unite seamănă mai mult cu China.
Dacă Washingtonul a forjat o ordine deschisă, liberală, bazată pe reguli, China a definit următoarea fază: protecționismul, subvențiile, restricțiile privind investițiile străine și politica industrială.
A susține că SUA trebuie să își reafirme poziția de lider pentru a păstra sistemul bazat pe norme pe care l-au instituit înseamnă a nu înțelege ideea. Capitalismul de stat naționalist al Chinei domină acum ordinea economică internațională. Washingtonul trăiește deja în lumea Beijingului.
Când Xi Jinping a venit la putere în 2012, China a crescut producția până la punctul de supracapacitate și s-a angajat la o creștere bazată pe exporturi. Astăzi, după cum a remarcat economistul Brad Setser, volumul exporturilor Chinei crește într-un ritm de trei ori mai rapid decât comerțul mondial.
În sectorul automobilelor, China este pe cale să aibă capacitatea de a produce două treimi din cererea mondială. De asemenea, China produce mai mult de jumătate din oferta globală de oțel, aluminiu și nave.
Prin urmare, Donald Trump a impus un tarif suplimentar de 20 % pentru toate importurile americane din China – o măsură mai importantă decât tarifele din prima sa administrație și din administrația Biden la un loc.
Nu este clar dacă Statele Unite pot depăși China cu propriul lor manual. Beijingul pare să aibă o capacitate aproape nelimitată de a mobiliza capitalul și de a manipula strategia comercială și de investiții în serviciul obiectivelor sale pe termen lung.
Trump crede că un zid de tarife – precum și incertitudinea dacă tarifele sunt sau nu aplicate la un moment dat – reprezintă un stimulent puternic pentru companii să își localizeze producția în Statele Unite.
Pe scurt, America operează acum în mare parte în conformitate cu standardele Chinei, cu un nou model economic caracterizat prin protecționism, constrângeri privind investițiile străine, subvenții și politică industrială – în esență capitalism de stat.
În războiul privind cine va defini regulile globale, bătălia s-a încheiat, cel puțin pentru moment. Iar China a câștigat.
