Liderii europeni, împreună cu Keir Starmer și Volodimir Zelenski, l-au lăudat pe Donald Trump pentru că a întins mâna Kremlinului, în ciuda faptului că ei înșiși l-au tratat pe Vladimir Putin ca pe un paria în ultimii trei ani.
Și au aplaudat cu entuziasm ideea unor garanții de securitate similare cu clauza de apărare reciprocă „toți pentru unul și unul pentru toți” din articolul 5 al NATO, ca mijloc de protejare a frontierelor Ucrainei în viitor.
Dar în spatele fiecăruia dintre aceste domenii aparent promițătoare de acord se ascunde o neînțelegere fatală a intențiilor singurei persoane din lume care are puterea de a opri războiul – Putin.
Să nu uităm că discuțiile de la Washington s-au bazat pe interpretarea extrem de optimistă a lui Trump și a echipei sale cu privire la ceea ce președintele rus a acceptat la Anchorage, în Alaska, notează The Spectator. Steve Witkoff, principalul om de încredere al lui Trump în ceea ce privește relațiile cu Kremlinul, este un avocat specializat în drept imobiliar, fără experiență în diplomație.
Rusia vrea să divizeze alianța occidentală
Una dintre marile abilități ale lui Putin este aceea de a părea moderat și constructiv, când de fapt este nesincer, intransigent sau pur și simplu amenințător. El a cerut, aparent în mod rezonabil, ca Trump să „ia în considerare toate preocupările legitime ale Rusiei și să restabilească un echilibru just al securității în Europa și în lume în ansamblu”. Dar acel „echilibru just” înseamnă retragerea majorității forțelor NATO din țările situate de-a lungul granițelor Rusiei.
Trump și echipa sa au plecat din Anchorage cu convingerea că Putin a acceptat garanțiile de securitate occidentale. În realitate, nu este deloc așa.
Garanțiile de securitate au fost discutate pe larg în timpul negocierilor eșuate dintre Rusia și Ucraina la Istanbul în aprilie 2022, iar planurile detaliate au fost incluse în trei proiecte de acord de pace care nu au fost niciodată semnate.
La acea vreme, Rusia a încercat, în mod absurd, să insiste să fie garantul securității Ucrainei, așa cum se prevedea în Memorandumul de la Budapesta din 1994, și să aibă drept de veto asupra oricărei intervenții. Dar această chestiune nu a fost niciodată rezolvată, după ce UE a promis Ucrainei că poate câștiga războiul pe teren, în loc să facă compromisuri la masa negocierilor.
Planul lui Putin pentru finalul războiului este să facă tot ce-i stă în putință pentru a-l convinge pe Trump – noul său prieten și partener de afaceri – că face concesii pentru a menține dialogul deschis. În același timp, va stabili o serie de condiții pe care Zelenski le va refuza.
De asemenea, dorește o garanție constituțională că Ucraina nu va adera niciodată la NATO și restricții privind armele și trupele pe care alianța le poate desfășura în țările de frontieră, precum statele baltice, România și Polonia.
Garanțiile de securitate „asemănătoare articolului 5 din Tratatul NATO”, despre care a vorbit Giorgia Meloni la Washington săptămâna trecută, trebuie să fie credibile pentru a funcționa.
Și va crede Putin că Starmer sau Macron vor trimite fiii alegătorilor lor să lupte pentru Donbas, când au spus deja că forța minusculă de menținere a păcii pe care o propun va fi „susținută” de puterea aeriană a SUA?
Putin nu și-ar dori nimic mai mult decât ca Europa să încurajeze Ucraina să continue lupta și să piardă și mai mult din teritoriu și independență. Întrebarea pe care prietenii lui Zelenski trebuie să și-o pună astăzi este dacă a venit timpul să aleagă o pace nedreaptă în locul unui război drept, dar fără sfârșit.