Când SUA vorbește, lumea ascultă. Este, la urma urmei, cea mai influentă putere din lume. Acest lucru nu se datorează doar mărimii și bogăției sale, ci și potenței alianțelor sale și rolului său central în crearea instituțiilor și principiilor ordinii actuale.
A jucat un rol decisiv în crearea instituțiilor de la Bretton Woods, a Acordului General pentru Tarife și Comerț și a Organizației Mondiale a Comerțului. A promovat opt runde succesive de negocieri comerciale multilaterale. A câștigat războiul rece împotriva Uniunii Sovietice.
Iar de la începutul anilor 1980, a făcut presiuni pentru o deschidere profundă și largă a economiei mondiale, primind China în OMC în 2001. Fie că ne place sau nu, trăim cu toții în lumea pe care au creat-o SUA, subliniază Financial Times.
Marea schimbare cu același interese
Janet Yellen, secretarul american al Trezoreriei, a prezentat aspectele economice ale noii viziuni americane într-un discurs rostit la 20 aprilie. Șapte zile mai târziu, Jake Sullivan, consilierul pe probleme de securitate națională al lui Joe Biden, a ținut un discurs și mai amplu, deși complementar, despre „Reînnoirea leadershipului economic american”. A reprezentat o repudiere a politicii anterioare. De data aceasta, agenda nu este pentru o țară incipientă, ci pentru puterea dominantă a lumii.
Punctul de plecare este național. Astfel, o economie globală în schimbare a lăsat în urmă mulți americani care muncesc și comunitățile lor. O criză financiară a zguduit clasa de mijloc. O pandemie a expus fragilitatea lanțurilor noastre de aprovizionare.
În sens mai restrâns, administrația consideră că se confruntă cu patru provocări uriașe: golirea bazei industriale și ascensiunea unui concurent geopolitic și de securitate-China. Răspunsul trebuie să fie „o politică externă pentru clasa de mijloc”. În primul rând, o „strategie industrială americană modernă”, care sprijină sectoarele considerate „fundamentale pentru creșterea economică” și, de asemenea, „strategice din perspectiva securității naționale”.
În al doilea rând, cooperarea „cu partenerii noștri pentru a ne asigura că și ei își dezvoltă capacitățile, reziliența și incluziunea”. În al treilea rând, „trecerea de la acordurile comerciale tradiționale la noi parteneriate economice internaționale inovatoare axate pe provocările esențiale ale timpului nostru”. În al patrulea rând, „mobilizarea de trilioane de dolari investiții în economiile emergente”.
Aceasta este într-adevăr o schimbare fundamentală în ceea ce privește obiectivele și mijloacele politicii economice a SUA.Dar atât profunzimea, cât și durabilitatea acestor schimbări depind de măsura în care reflectă un nou consens american.
Acolo unde este naționalist și protecționist, deja cu siguranță o face. Acolo unde minimalizează prioritățile întreprinderilor și rolul piețelor, s-ar putea dovedi, de asemenea, durabilă. Republicanii populiști ai lui Donald Trump ar putea accepta cu siguranță aproape toate acestea.
Au sens noile obiective?
În unele aspecte fundamentale, da, susține Mark Wolf, analist la FT. Lanțurile de aprovizionare trebuie să fie rezistente și securitatea națională este o preocupare legitimă în politica comercială. Cu toate acestea, vor funcționa cu adevărat pentru a-i face pe americani și pe noi toți ceilalți mai bine și mai siguri?
Sullivan afirmă, de exemplu, că „se estimează că totalul capitalului public și al investițiilor private din agenda președintelui Biden se va ridica la aproximativ 3,5 miliarde de dolari în următorul deceniu”. Aceasta reprezintă cel mult 1,4% din produsul intern brut în această perioadă, ceea ce este mult prea puțin pentru a fi transformator.
Un alt aspect se referă la cât de perturbatoare va fi această nouă abordare pentru relațiile economice și politice cu restul lumii, în special (dar nu numai) cu China, mai ales în ceea ce privește comerțul.
De asemenea, va fi dificil să se facă distincția între prietenii și dușmanii SUA, după cum arată reacțiile globale la invazia Rusiei în Ucraina. Nu în ultimul rând, va fi greu de convins China că acesta nu este începutul unui război economic împotriva sa.
Mai presus de toate, noua abordare va funcționa doar dacă va duce la o lume mai prosperă, mai pașnică și mai stabilă. Dacă va duce la o lume fracturată sau la un conflict pur și simplu, va eșua în propriile sale condiții.