Sursa FOTO: FacebookCând liderii aleg violența, oamenii de rând sunt cei care pierd. În cazul de față, palestinienii și israelienii, taberele implicate direct, dar nu neapărat și voit, într-un conflict sângeros. Iar în final, după ce se va trage linie, se vor număra victimele, în timp ce politicienii își vor freca mâinile mulțumiți (unii, mai mult, alții, mai puțin) că totul a ieșit cum trebuie.
În chestiunea Israel – Palestina este nevoie de un curaj politic substanțial și o voință internațională unanimă pentru a îndrepta greșelile trecutului și, deopotrivă, pe cele ale prezentului.
Rapoartele întocmite de diverse agenții de informații indică faptul că o încetare a focului umanitară, pe termen scurt, este ceea ce-și doresc cu toții. După săptămâni de luptă, e clar că acțiunea militară nu reprezintă soluția, ci problema.
Extremismul, alimentat cu violență
Așa-numitele „cicluri de violență” – decenii de moarte de fiecare parte – au alimentat extremismul și violența în Orientul Mijlociu și, cu precădere, în Fâșia Gaza și Cisiordania. Iar rezultatul este ce vedem azi – lupte, moarte, lacrimi.
În chestiunea palestiniano-israeliană este necesară o nouă cale, una care să învingă retorica occidentală și sprijinul orb pentru un actor. Sau celălalt, în funcție de interesele personale și/sau de moment.
Mai multe țări, și vorbim aici de „grei” ca SUA, Rusia și China, și-au reînnoit apelurile pentru o soluție politică serioasă, care să aducă pacea în regiune. Ce înseamnă asta? Două state vecine, Israel și Palestina, delimitate de o graniță clară, acceptate în organizațiile internaționale și supuse regulilor ONU.
De fapt, asta a stipulat și rezoluția ONU – crearea statului Palestina, dar de ce nu s-a putut până acum și cine s-a opus/ a împiedicat, rămâne un mister al cărui răspuns e bine ferecat prin cotloanele Casei Albe.
Vecini ca Iordania, prin Regele Abdullah al II-lea, au prezentat argumente notabile în acest sens, cum au făcut-o și alții, evidențiind care este, în mod real, temperatura politică pe glob – calea spre pace, asta vrem toți.
Așadar, cel puțin la nivel declarativ, observăm un sprijin puternic pentru o soluție (politică, măcar atât!) la acest măcel în derulare.
Dar, e nevoie de mai mult, de acțiuni puternice și verificabile.
Chiar dacă soluția este exclusiv pentru palestinieni și israelieni și numai ei trebuie să decidă asupra problemelor care-i privesc, pacea trebuie să se încheie prin recunoașterea unui stat Palestina convenabil ambelor tabere, susținut de principiile de bază ale Organizației Națiunilor Unite și de dreptul internațional.
Doar un curaj politic substanțial poate îndrepta greșelile
Retorica deșănțată, fără nicio bază, gestionarea conflictelor prin politica pumnului în gură și ocolirea intereselor palestiniene prin niște „acorduri Abraham” care nu au fost vreodată soluții nu pot aduce pacea în Orientul Mijlociu.
Terminologia precum „ciclurile de violență” și „escaladarea” sunt utile pentru a înțelege modul în care violența alimentează conflictul. În acest context, de fiecare dată când se repetă un astfel de ciclu de violență statistica arată că decesele palestinienilor sunt, din punct de vedere istoric, mult mai mari decât cele înregistrate de israelieni.
Cum așa? Simplu – politicile Tel Avivului, precum „Doctrina Dayiha” (dezvoltată în 2006, în timpul Războiului Israel-Hezbollah), pledează pentru o disproporționalitate maximă în operațiunile militare, urmărind o descurajare rapidă și durabilă. Efectul este acela al daunelor civile substanțiale.
Scara și frecvența crescândă a violenței este o tendință îngrijorătoare. Banca Mondială a estimat că aproximativ 500 de milioane de dolari au fost cheltuite pentru reconstruirea Gaza după războiul din 2001 (Israel vs. Hamas). Acum, rapoartele arată că va fi nevoie de și mai mulți bani, căci multe zone din Fâșie sunt de nelocuit.
Doar un curaj politic substanțial poate îndrepta greșelile trecutului și pe cele ale prezentului în acest conflict.
Vorbim despre decizii dificile, inclusiv presiuni publice intense asupra tuturor părților implicate pentru a se așeza, în cele din urmă, la masa discuțiilor și a aborda, deschis, de față cu reprezentanții comunității internaționale, nemulțumirile.
Nu prea îndrăznește nimeni să exprime un punct de vedere cu privire la cele scrise de autor.Si sunt multe de spus.Eu nu l-am uitat pe Yasser Arrafat, desele lui vizite în tara noastra pe vremuri.Cam de atunci s-a propus soluția, nimeni nu a sprijinit-o, păcat de atâția morți și de o parte și de alta, de-a lungul timpului.
Lasitatea in acest conflict este cea care nu permite ca pacea si existenta a doua state sa coexiste !!,cat timp americanii o scalda si fac declaratii in doi peri !!,cat LASITATEA UE lasa loc de interpretare ,cat lasitatea tarilor arabe lasa israelul sa faca ce pofteste in Cisiordania si Gaza nu va fi pace .
SUA si o politica „serioasa”in chestiunea formarii Statului Palestina este o utopie.Toti presedintii americani de la Clinton incoace au mimat gasirea unei solutii definitive in acest conflict.”Marele”Obama care in primul mandat era pe cai mari a facut ciocul mic cand comunitatea everiasca a amenintat ca nu finanteaza campania ptr. al doilea mandat si a dat-o pe „primavara araba”care a facut jocul evreilor si a devastat situatia sociala in tarile adiacente Israelului care a profitat din plin.Israelul nu pierde aproape nimic.Cei cateva zeci de ostatici evrei si zeci de morti nu se compara de departe cu 4000 (aproximativ) de copii palestinieni ucisi ,occidentul se face ca nu vade.Bideu(pres.SUA) indeamna la moderatie?????Solutia d.p.v. evreiesc este alungarea palestinienilor din Gaza.Aza ca!!!!!!!!!!!!