Nimeni nu se mai îndoiește că Vladimir Putin e în stare de orice, chiar și de a folosi arme nucleare în Ucraina. O decizie care i-ar putea salva pielea, cu urmări catastrofale.
Asta pentru că am intrat într-o lume care, în termeni strategici, seamănă cu Europa în primii ani volatili ai Războiului Rece mai mult decât în etapele sale ulterioare relativ stabile. Efectul este de a elimina vechile noțiuni de descurajare și de a crește riscul unui Armaghedon nuclear accidental, notează în Bloomberg politologul Andreas Kluth.
În anii care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, SUA știau că forțele sale din vestul Europei erau inferioare celor ale Uniunii Sovietice și probabil că nu vor rezista unui atac. Pentru a compensa, americanii au staționat focoase nucleare cu randament relativ scăzut (dar desigur încă inimaginabil de devastatoare) pe pământul aliaților europeni.
Mesajul a fost că, în cazul unui atac sovietic, NATO ar putea arunca câteva dintre acestea pe câmpul de luptă pentru a smulge victoria din fălcile înfrângerii.
Dar pe măsură ce cursa înarmărilor nucleare a progresat, Uniunea Sovietică a ajuns din urmă și armele „strategice” au devenit mai proeminente. Acestea sunt bombe mai mari care pot fi lansate, de exemplu, pe rachete intercontinentale. Ar elimina orașe întregi odată.
Oricât de apocaliptic sună, acest echilibru al terorii a salvat omenirea de războiul nuclear. Într-o metaforă, Estul și Vestul au stat până la brâu în benzină, dar nimeni nu a aprins chibritul. În mod corespunzător, acest impas a fost numit Distrugere reciprocă asigurată (MAD).
Rusia, avantaj de 10:1 față de America
Însă în cele două decenii în care Putin a condus Rusia, imaginea strategică de ansamblu s-a schimbat din nou. Într-un fel, a revenit la situația imediat după al Doilea Război Mondial, dar cu rolurile inversate.
Acum Rusia este cea care bănuiește că armata sa este inferioară celei NATO într-un război convențional. Prin urmare, Putin este cel care compensează acea slăbiciune prin amenințarea cu utilizarea armelor nucleare tactice pentru a câștiga bătălii sau războaie care inițial nu merg bine pentru el. Mai degrabă oximoronic, această abordare se numește „escaladare pentru de-escaladare”.
În acest scop, Rusia – care este aproximativ egală cu SUA în arme nucleare strategice – a câștigat un avantaj de 10:1 în armele tactice. Are aproximativ 2.000, iar America doar 200, dintre care jumătate sunt staționate în Europa.
Prima lovitură, o bombă cu randament redus
Putin a sugerat deja de mai multe ori că ar putea folosi arsenalul său prodigios dacă NATO ar depăși liniile roșii. Și pentru că își confundă propria soartă cu cea a țării sale, este susceptibil să interpreteze orice amenințare de umilire personală sau schimbare de regim la Moscova ca o astfel de linie.
Prima lui lovitură ar demonstra intenția. Ar putea arunca o bombă cu randament redus în zone nepopulate, doar pentru a-și arăta superioritatea. Ca un pas următor, ar putea ataca un anumit depozit de arme inamice, o bază de armată sau un batalion – în orice caz, nu încă un oraș întreg. Randamentele variabile ale focoaselor tactice fac posibilă o astfel de reglare fină.
Putin și-ar semnala astfel hotărârea de a merge până la capăt, pe motiv că SUA și aliații săi nu vor riposta cu aceeași măsură. Dar ar face-o? NATO, și în special SUA, trebuie acum să se pregătească pentru decizii dureroase după o primă lovitură a Rusiei. Ar trebui Occidentul să-și detoneze propria arma nucleară cu randament redus, pentru a arăta hotărâre?
Odată ce aceste arme – cele mai mortale din toată istoria omenirii, indiferent de randamentul lor – încep să explodeze, riscul de neînțelegeri, erori și accidente crește. O lovitură „limitată” a unei părți se va simți în continuare cataclismic pentru cealaltă. Iar rachetele zboară atât de repede, încât cealaltă parte ar avea doar câteva minute să răspundă. Tentația de a le “folosi sau pierde” ar crește.
În orice scenariu, tensiunea inerentă dintre puterile care încearcă să mențină războiul limitat și războiul care doresc să devină absolut, se termină cu distrugerea totală a uneia sau a tuturor părților.
E posibil ca Vladimir Putin să vrea să demonstreze că este primul care poate lansa armament nuclear – doar pentru că poate. Să ne rugăm să rămână oameni la Moscova care să-l împiedice.
