Campanie electorală mimată

A început campania electorală, dar mai degrabă pare una mimată. De fapt, chiar este, nu pare! Politicienii se ceartă la tv, iar în culise stau la șuetă și pun la cale strategii comune; din când în când, au grijă să scape prin presă și imagini de la „întâlniri de taină”, ținute prin restaurante de top.

În peisaj și-a făcut loc și „Sebi” Ghiță, căci nu putea fi circul întregit fără singurul fugar din lume a cărui adresă unde stă ascuns este publică și date GPS îi sunt cunoscute. Orice „șmecher” din România te poate aduce în câteva ore să stai față în față cu Ghiță, iar numărul său de telefon e mai cunsoscut decât 112-ul de la „Urgențe”.

Cu toate acestea, nicio autoritate competentă a statului român nu reușește să-l localizeze. Ce spuneați, că suntem spectatori la o piesă de teatru?!

Audiență tv – da, stabilitate politică – nu

Haosul acesta crește audiența televiziunilor, asta-i negreșit, dar riscul este să ajungem ca Bulgaria. Vecinii de la sud de Dunăre au organizat, duminică, 27 octombrie, a 7-a rundă de alegeri parlamentare din ultimii 3 ani. Și mai sunt și alte state prin Europa care știu cum e să trăiești fără un Guvern stabil, fix ce-și dorește UE. Nu și SUA, în schimb! Americanii au trecut de faza în care aveau nevoie să „cucerească” România, nu le mai trebuie „jihad polițienesc”, acum vor stabilitate politică, înainte de orice.

Dar, cu cine să obții stabilitatea asta? Cu alde Simion și Lasconi? Nicidecum, AUR și USR reprezintă adevărate „bombe” sociale sub presiune. Aprinzi fitilul și gata nebunia, ai un „10 august” garantat! Deocamdată, Europa de Est stă pe un butoi cu pulbere, dar căruia încă nu i s-a dat foc. Mai durează, poate n-a venit momentul potrivit – Kosovo arde mocnit, pe la Sofia sunt aceleași tensiuni de câțiva ani, românii n-au ce pune pe masă, Moldova a fost ruptă în mai multe părți (Transnistria, Găgăuzia, tabăra pro-Vest, naționaliștii care vor unirea cu România etc).

Stabilitate politică nu avem la București și pentru că alde Ciolacu, Geoană sau Ciucă sunt niște pigmei care nu înțeleg că nici dacă se cațără unul pe umerii celuilalt nu ajung să ocupe un loc la „The Big Table”. Dar, încearcă, „băieții” sunt perseverenți… și căpoși, nu-i scoți din ce au învățat ei la școala de partid: o campanie electorală începe cu zoaie aruncate în adversar și se duce până la final în mocirlă.

Interesul pentru nevoile țării. Ce-i aia?

Doar se mimează campania electorală, cum la fel se mizează și interesul pentru nevoile țării. În realitate, politicienii merg înainte, așa cum ne-am obișnuit, cu un singur slogan în frunte – „Ala minte și fură, eu doar mint”.

În hipermarketuri, prețurile sunt mai mare ca la Paris. Nesațul coloșilor din Occident veniți să facă profit la noi este fără limite. Situația a scăpat de sub control, nu c-ar fi cineva interesat. Suntem în campanie electorală, vin alegerile parlamentare și prezidențiale și niciun partid nu îndrăznește să supere vreo ambasadă importantă. Chiar așa, ați auzit de vreun control pe la marii jucători din retail? Nu. De ce? Pentru că autoritățile caută să se pună bine cu Londra, Madridul, Roma și Berlinul, nu care cumva să-i calce pe bombeuri pe „partenerii” occidentali verificând ce-i cu nebunia prețurilor la alimente.

Și, măcar de-ar fi scumpă doar mâncarea, însă la noi a luat-o razna și prețul la energie. Povestea e cam aceeași și nu mai insistăm – suntem producători, e adevărat, dar curentul electric pe care îl producem a ajuns, cumva, să fie al străinilor, de fapt. Noi îl producem, iar ei îl vând populației – că industrie nu mai avem.

Campanie la mișto, așa arată primele zile de luptă electorală. Dacă tot am enumerat ce-l doare pe român, să punem și o întrebare perfect legitimă – Unde-s banii din sistemul de sănătate românesc? Ați văzut vreun candidat să introducă termeni precum „spitale”, „medici”, „pacienți”, „condiții” în discursul de campanie?

În România se trăiește un paradox economic, spun specialiștii. Datoria externă a țării a crescut în ultimii 10 ani și unele cifre vorbesc despre 210 miliarde de euro care ar fi luat drumul străinătății. Păi, cum așa, dacă noi știm că țara s-a împrumutat masiv, tot felul de „centuri financiare de siguranță” au fost contractate, ca să ne fie bine, după cum au spus politicienii?! Cu alte cuvinte, ne-am împrumutat ca să susținem economiile altor țări? Cam așa se vede – românii lasă generațiilor viitoare împrumuturi grele, iar „prietenii” din UE se dezvoltă cu banii făcuți în România de companiile lor care externalizează tot profitul obținut aici.

Niciun politician înscris în cursa pentru prezidențiale nu vorbește zilele acestea despre problemele reale ale României. Subiectele atinse în campanie sunt total pe dinafară, ca și cum pe cetățeni i-ar interesa toate prostiile de pe lume și mai puțin 1. De ce sunt facturile la utilități exagerat de mari?, 2. De ce mâncarea se scumpește de la o zi la alta?, 3. De ce viața nu ni se îmbunătățește, în pofida promisiunilor făcute de la o campanie la alta?

Dovadă de dezinteres total față de nevoile și grijile românilor: în weekend, Nicolae Ciucă s-a apucat să vorbească despre planurile pe care le are referitoare la mutarea sediului actual al Guvernului din Palatul Victoria în Casa Științei, lângă Parlament. Alo, dragi candidați, nu mai mimați campania electorală – românii n-au ce pune pe masă, iar voi o ardeți pe tranzacții imobiliare?!