Uniunea Europeană a lansat un nou proces de extindere, care este mai ambițios și mai complex decât oricare altul pe care l-a întreprins vreodată. Ucraina este cea mai proeminentă dintre țările candidate.
În decembrie, Consiliul European a anunțat că va deschide în curând negocierile de aderare cu Ucraina, Republica Moldova și, în cele din urmă, Georgia, alături de discuții similare cu țările din Balcanii de Vest, inclusiv Bosnia și Herțegovina.
Sentimentul de urgență provine din mediul de securitate actual. Invazia Rusiei în Ucraina a făcut imperativ ca UE să își stabilizeze frontierele de est și sud-est.
Problema blocului comunitar este că strategia de extindere poate slăbi sau chiar submina stabilitatea democratică pe care încearcă să o păstreze, relatează Foreign Affairs. Procesul de admitere a țărilor din Europa Centrală și de Est s-a accelerat brusc după bombardamentele NATO asupra Kosovo și Serbiei din 1999.
Rezultatul a fost mixt, dar se urmărea evitarea alternativei de a avea guverne instabile la frontierele UE. Cu toate acestea, aderarea rapidă a noilor membri a ocolit multe probleme care, mai târziu, s-au întors să-i bântuie pe liderii europeni.
Moștenirea acestei extinderi istorice a fost un amestec de frustrare și oboseală. A urmat o luptă serioasă cu privire la regresul democratic, o pierdere de entuziasm pentru extindere în general și decizia Regatului Unit de a părăsi UE în 2016. Croația a reușit să adere în 2013, dar restul Balcanilor de Vest a făcut puține progrese, dacă nu chiar deloc, iar Turcia a rămas un candidat doar cu numele.
Următoarea rundă va fi și mai dificilă
Experiența anterioară a UE în ceea ce privește extinderea este importantă, deoarece următoarea rundă va fi și mai dificilă: nu va fi precedată de extinderea NATO. Cu cât Ucraina (sau orice altă țară candidată) este mai profund integrată în structurile europene, cu atât statele membre trebuie să își asume tot mai multe responsabilități în materie de securitate.
Îngrijorarea este nu numai că Rusia își va continua războiul împotriva Ucrainei, ci și că va încerca să destabilizeze alte țări de la granița UE fie prin violență, fie prin noi campanii de dezinformare.
În acest context, se pune întrebarea dacă noul proces de extindere este viabil. Candidații sunt convinși că vor deveni state membre ? Rusia chiar crede că Uniunea Europeană își va proteja membrii ? Securitatea granițelor Europei implică descurajarea sau escaladarea ?
Provocările simultane ale securității și ale garantării democrației nu au fost niciodată mai dificile în Europa decât vor fi în următoarea rundă de extindere. O cale plină de pericole. Strategiile în sine ar putea fi inutile dacă nu sunt combinate cu alianțe interne puternice în noile state membre care să sprijine instituțiile politice și economice ale UE.
Europenilor le place să afirme că uniunea lor a fost făurită în criză, dar gestionarea crizelor pare să fie mult mai riscantă decât și-au închipuit.