Dacă premierul a ajuns la concluzia că Traian Berbeceanu trebuie uns în postul de prefect al Capitalei, înseamnă că PNL e cam la fundul sacului. Dintre toate figurile cu care a defilat la televizor sau te miri pe unde, Ludovic Orban doar pe ăsta l-a mai găsit. Nu tu nume de vază, nu tu oameni cu studii grele în administrație, nimic. Doar un polițist lăsat la vatră, cu un trecut insuficient lămurit sau spălat.
Indiferent că îl numește prefect sau nu, tot cacealma se cheamă. Până la ora aceasta, Gheorghe Cojanu, un alt produs deplorabil al PNL, ca mulți alții de altfel, încă este în funcție. Informația cu Berbeceanu a apărut întâi pe surse, dar putea fi o diversiune în stilul casei. E aruncat la înaintare, ca să o mestece bine lumea și, dacă lui Orban nu-i convine ce iese, îl schimbă. În ultima secundă numește pe altcineva, ca și cum ar fi rodul unei analize profunde și al unei evaluări de zici că pune vreun sfânt în calendar. Truc vechi cu fraieri noi, care contează mai mult decât un sondaj de opinie.
Pe de altă parte, într-o proporție de 90 la sută, Berbeceanu este deja cu fundul pe fotoliul de prefect. A fost cooptat în corpul funcționarilor publici ai PNL în mare grabă, tocmai ca să poată ocupa postul. Pregătirea lui în domeniul administrației publice? Are, dom’le!. Ce specializare? Are, dom’le! Vreo lucrare de specialitate publicată? Hai să nu intrăm în amănunte din astea. Cum s-a făcut saltul de la polițist în rezervă la prezumata lui funcție? Prin PNL, ce e greu de înțeles? S-a înscris în partid în luna mai, a ajuns șef peste cafele, apă minerală și pișcoturi la ușa lui Vela și de aici poate ajunge și prefect. Câtă doctrină liberală a învățat în cinci luni? Nu contează, în PNL se avansează ca la rugby. Dai din coate, te împingi în ăla din față, mai pui unul jos la pământ și se numește că știi cu ce se mănâncă politica liberală. Zice-se că ar avea niște bube la dosar, niște încurcături, chestii, socoteli, dar eu cred că astea sunt vorbe de clacă. Eu nu am găsit decât că e achitat pentru o îmbârligătură cu petrol, procurori și polițiști, dar mai scrie și că procesul în apel încă nu a început. Și nici nu o să înceapă, că doar nu o să i se frângă talentul de prefect înainte de a da prima decizie. Iar când Clotilde Armand se extaziază în public de posibila lui numire, cacealmaua este și mai evidentă.