Buget votat, bani dispăruți. Să sune cineva la DNA?!

De câteva zile, televiziunile urlă, miniștrii transpiră, iar partidele politice au intrat în frenezie – peste tot se vorbește despre „austeritate”, despre „strânsul curelei”, despre „criza care ne bate la ușă”. Ba chiar ni se sugerează că am putea rămâne fără bani de pensii și salarii, că România e la un pas de colaps. Serios?! Acum ne-am trezit? Pentru că în februarie 2025, cu doar câteva luni în urmă, aceeași clasă politică, în toată splendoarea ei, a aprobat cu surle și trâmbițe bugetul pentru anul în curs. Aveam, atunci, bani pentru toate: pensii, salarii, alocații, investiții, promisiuni electorale. Ce s-a întâmplat între timp? S-au evaporat miliardele sau am fost mințiți din start?

Nu cumva asistăm la un scenariu atent regizat, în care ni se vinde panica economică pentru a justifica măsuri dure, poate chiar neconstituționale? Se negociază în spatele ușilor închise viitorul unei țări întregi, iar românul va fi informat abia după ce s-a tras cortina.

Criza aceasta bruscă, care că a coborât din senin peste noi, pare că fac parte dintr-un plan mai amplu, cinic și lipsit de transparență. Dacă în februarie era bine, de ce azi suntem în pericol? Ori ni s-a ascuns adevărul atunci, ori ni se livrează o poveste falsă acum! Ce s-a petrecut atât de grav în ultimele trei, patru luni de am ajuns la „apocalipsă financiară”?

Deficitul uriaș – tot România ocupă locul fruntaș în UE

Situația este cât se poate de clară: România avea cel mai mare deficit bugetar din UE – peste 8,6% din PIB – în 2024, aproape triplu față de limita de 3% impusă de la Bruxelles. În 2025, planul bugetar vizează un deficit de 7%, iar consilierii fiscali avertizează că probabil se va duce spre 7,7 %. Pentru ca perspectiva de investiții europene (plus 70 de miliarde de euro) să nu devină doar un vis frumos, autoritățile de la București trebuie să vină cu un plan credibil de corecție până la sfârșitul lui iunie .

Deficitul mare se traduce prin presiune pe dobânzi, ratinguri de țară amenințate, riscuri de blocare a fondurilor și o recesiune probată.

Parlamentul a adoptat bugetul la începutul lui februarie, cu 254 voturi „pentru” și 192 „împotrivă”. Care e, însă, valoarea politică reală? Unde suntem în prezent? Coaliția pro‑europeană, aflată în criză prelungită de la șocul scorului electoral din decembrie, a ieșit din iarnă cu discuții permanente despre reduceri. Iar de la instalarea lui Nicușor Dan la Cotroceni se discută și mai abitir despre noi taxe și impozite, biruri care nu rezolvă nimic, dar riscă să provoace proteste și iritare socială.

Este o contraperformanță reușită de „învingătorii” din PSD, PNL, UDMR și USR, partidele care se închină la icoana Ursulei von der Leyen – în două luni, buna viață promisă românilor a intrat în criză, iar deficitul a rămas intact.

Ajutor pentru Ucraina, portofel gol pentru români

Se tot vorbește despre „solidaritate regională”, despre cum România joacă rol de partener strategic pentru Ucraina, despre cum ajutăm „frățește” în vremuri grele. Ce nu se spune – și nici nu se prea întreabă pe la tv – este: Cu ce preț? Și cine plătește nota de plată?

România este una dintre cele mai scumpe piețe de energie din Uniunea Europeană. Cu toate că avem rezerve proprii de gaze, avem capacitate energetică internă și, teoretic, o poziție favorabilă, factura la gaz și la electricitate te face să te gândești dacă nu cumva trăiești în Elveția, dar fără salariile de acolo. Oamenii plătesc la zi facturile la curent, dar banii iau drumul Occidentului și ajung în conturile Franței și ale Italiei, pe la grei sau cehi, adică la statele care controlează tot sistemul energetic din România.

În tot acest peisaj, în care românii tremură iarna în apartamente, statul decide să trimită gaze către Ucraina. Cu un „discount” de 25%. Generozitatea noastră este, se pare, nelimitată… doar „factura” ajutorului o plătește contribuabilul de rând. Îngheață tu, române, ca să ardă focul în șemineele de la Kiev! Bucureștenii încep să se întrebe dacă nu cumva caloriferele lor sunt reci iarna pentru că tot gazul se trimite peste graniță.

Ca să fie și mai mult „divertisment”, în plină criză, unele voci politice, adică USR, au propus vânzarea pachetelor de acțiuni de la Hidroelectrica și Nuclearelectrica. Desigur, nu din patriotism economic, ci pentru că „piața liberă reglează tot”. Asta în timp ce occidentalii își freacă mâinile: România își vinde și ultimul colț de autonomie energetică, cu tot cu facturile populației!

Așa că nu este deloc absurd să ne întrebăm asta: Ajutorul acordat Ucrainei e strategie diplomatică sau înseamnă, pur și simplu, abandonarea intereselor propriilor cetățeni? „Solidaritatea” aceasta, pe care o flutură cu emfază alde Grindeanu, Bolojan și Fritz are o notă de plată pe care nu o citesc politicienii, ci pensionarii, familiile cu mulți copii, muncitorii plătiți la limita subzistenței. Cât timp Nicușor Dan se bate să-și facă o imagine în afară, românii se bat cu facturile.

Aleșii neamului uită cronologia: în februarie aveam un buget al țării, dar acum, în iunie, se anunță criza. Știm, de fapt, ce ne jupoaie și nu este deficitul, pe care-l cunoașteam încă de anul trecut. Sunt politicienii care, făcând sluj fondurilor Uniunii Europene, agresează țara prin impozite și cheltuieli publice în numele funcțiilor deținute. Hop, dintr-o dată, sar și ne spun că nu mai sunt bani. Păi, ce s-a întâmplat? Unde au dispărut miliardele? Criza nu a venit peste noapte, iar cine susține asta fie ne minte, fie ne consideră proști.

România nu moare din lipsă de bani, ci din lipsă de adevăr. Criza nu este fiscală, ci morală. Nu bugetul s-a prăbușit, ci încrederea în politicienii care au amanetat viitorul copiilor noștri pentru interese de partid sau funcții pe la Bruxelles.