Știrea zilei, pe mai multe agenții de presă, a fost că bugetul, la alții Bugetul, a ajuns în Parlament. Eu nu cred, ar fi trebuit cam trei camioane care să-l care. Poate chiar patru sau cinci. În fine, bugetul a ajuns la Parlament. Și care este știrea? De asta să se fi oprit gospodinele din bătut copiii și cozonacii? Au urmărit cum a intrat bugetul și a întrebat unde-s ăia care vor să-l voteze? Întrebarea anterioară ar trebui rectificată. Gospodinele nu mai bat cozonacii, nu există fonduri prevăzute pentru făină, ouă, drojdie, rahat și nucă. Citiți bugetul întocmit de Florin Cîțu și veți vedea ce ne așteaptă. Gata, fără cozonaci.
Cu o zi înainte, tocmai se discutase proiectul de lege. Nu sumele alocate pentru aia și aia, ci așa, în general. Era, de fapt, o emisiune de dirigenție, „Ora premierului”, unde elevii se scuipă. Marcel Ciolacu a fost primul care a concluzionat. Și încă repede. Bugetul este o tâmpenie. Premierul a pus și el concluzii. Am fost invitat, zicea el, pentru a vedea dacă rezist la înjurături. Deci, s-a discutat bugetul. Dacă flegmele sunt bine țintite, vedeți ce repede merge treaba?
15 +37 = 2
Așa va fi și în comisii. Un scuipat și două mugete fac mai mult decât trei cuvinte despre cum a adus Iohannis 80 de miliarde de euro în țară, care nu se regăsesc la buget. Și nici alea 35 din planul de reziliență. Sau astea sunt scăzute din cele 80 despre care a trompețit Marele Finanțist că le-a negociat? Este un buget al dezvoltării, susține premierul, acompaniat de Barna și Hunor.
Ba este unul al dezastrului, contrazice liderul PSD opinia guvernamentală. După ce se vor bate pe bani precum hienele pe stârvuri, se va da și decizia. Va fi un buget al dezastrului dezvoltat. La nevoie, se pot face rectificări. Dezastrul se va muta colo și colo, precum găurile din portofelele patriei. Mai contează? Premierul repetent la treapta a doua de liceu și cu două ratări la admiterea la facultate a demonstrat că știe să socotească. 15 + 37 = 2. Hai că nu-i greu.
Doar o banală coincidență
Într-un alt colț de țară, revoltă clocotitoare, cum spunea o închipuire de reporter care transmitea din Valea Jiului. Minele deveniseră interesante pentru presă și guvern după ce a izbucnit scandalul cu ortacii blocați în subteran. O tentativă nereușită de presă, o tentativă nereușită de adevăr. Spun așa pentru că marele adevăr de care s-a speriat lumea a apărut în primăvara lui ’92, într-o anchetă intitulată „Pământ amestecat cu mineri”, publicată de Tudor Artenie în România liberă. Minerii care protestaseră la București sub geamurile lui Ion Iliescu dispăreau unul câte unul în cele mai stupide accidente. Ba înecați în noroiul până la genunchi, ba cu capul zdrobit între vagoneți, ba sfârtecați în explozii care nu aveau de ce să se întâmple și amestecați cu pământul. După ce a apărut ancheta și cel puțin un minister și un serviciu secret s-au cutremurat din temelii, curba morților a revenit la normal. Coincidență, desigur.
Fardurile și rimelul
PSD își menține, în continuare, rolul de țap ispășitor. Acum este de vină și pentru situația minelor. Nu a folosit corespunzător un ajutor de stat și UE și-a luat banii înapoi. O fi aceeași Uniune unde Orban semna acordul pentru desființarea mineritului din România?
Să fie aceeași Uniune care nu observă că după închiderea minei Bărbăteni o costă mai mult conservarea decât ar fi costat-o menținerea ei? Iaca, are și UE un Cîțu al ei. Dar despre lucrurile astea nu se vorbește, deranjează la sistem. Căci odată se supără sistemul și își retrage banii de la televiziunile și ziarele pe care le-a arvunit să-i dreagă pomada de pe obraji și rimelul.
Învoieli peste capul nostru
Oricum, bugetul rămâne cap de afiș. Unul mare cât figurinele de carton pe care PSD le-a plimbat prin Parlament, convins fiind că face opoziție. Atât de încântați au fost social democrații de teatrul fără noimă jucat încât n-au băgat de seamă declarația lui Orban. „Suntem într-un an dificil, sunt foarte multe rigori în ceea ce priveşte bugetul pe care trebuie să le respectăm.
De asemenea, trebuie să respectăm toate înţelegerile pe care le-am avut cu partenerii noştri de la nivelul UE”. Înțelegeri cu partenerii din UE în privința bugetului României? De când încheie Orban asemenea învoieli de care noi nu știm? De când stabilește UE cum se împart banii noștri? Nici Orban și nici Ciolacu nu vor răspunde. Primul are prea multe de apărat, celălalt are prea multe de pierdut ca să fie sincer.
