Ciprian Ciucu a ieșit public cu un discurs care ar trebui predat la cursurile de ,,cum să pasezi falimentul pe populație”. Cinci milioane de lei în conturile Primăriei Capitalei, o sumă „jenantă”, spune el. Jenant e altceva: să vii în fața bucureștenilor și să le spui, fără rușine, că tot ei vor plăti dezastrul administrativ.
Falimentul Primăriei, achitat în rate de bucureșteni
Primăria e în groapă, deci scumpim STB, închidem instituții și mai vedem noi. Nicio secundă nu se vorbește serios despre cine a dus Bucureștiul aici, sub administrația Nicușor Dan, nici despre responsabilitatea reală a actualei conduceri. Doar lamentări și aceeași placă veche: „n-avem bani, ne-a dat Guvernul prea puțin” și alte aberații. Adică cetățenii sunt bancomatul de serviciu, cum ar veni.
Rețeta PNL: reforme pe hârtie, taxe pe bandă rulantă în viața reală
Ciucu nu e singur. E școală întreagă. Exact aceeași rețetă aplicată de Ilie Bolojan: discurs de reformator dur, dar prima și cea mai sigură măsură e să bagi mâna în buzunarul oamenilor. Niciunul nu își pune problema că oamenii nu mai pot și că oamenii nu mai au de unde plăti.
Și atunci ce faceți, domnilor reformatori? Mai scumpiți? Mai tăiați? Sau mai închideți din ele?
Management zero, dar foarfeca e mereu pregătită
A mări tarife poate orice funcționar fără imaginație. Asta nu e reformă, e doar lene administrativă.
Dar ce NU ne spune Ciucu, de fapt? Câți oameni inutili se preling prin Primăria Capitalei? Cât costă salariile obscene din primărie și din instituțiile subordonate? Dar de bani care se duc pe chirii, mașini, contracte penibile și sinecuri politice?
Aici s-a lăsat liniște. În schimb, se vorbește imediat despre scumpirea biletelor la STB, adică exact serviciul folosit zilnic de oamenii care muncesc pe salarii normale.
Asta nu e reformă. E fugă de răspundere
Reforma adevărată începe cu tăiat în carne vie în propria administrație, nu cu scumpiri aruncate peste noapte în cârca populației. Când primul reflex al unui primar este să majoreze tarife și să închidă servicii, nu vorbim despre capacitate managerială, ci despre neputință.
Bucureștiul nu mai are nevoie de politicieni care se plâng de „ce au găsit”. Are nevoie de unii care știu să curețe, nu doar să taxeze. Că așa a zis și Nicușor, că nu mărește TVA-ul și uite unde am ajuns.
Până atunci, Ciucu și colegii lui reformiști mai pot repeta un singur adevăr. Falimentul administrației se plătește tot de cetățeni. Restul e doar PR ieftin și vorbe aruncate la televizor pentru plătitorii reali de taxe și impozite.
