În vestul Belarusului, unicul aliat al Rusiei în conflictul cu Ucraina, soldații se antrenează, „pregătiți” pentru orice, la câțiva kilometri de granița cu Uniunea Europeană.
Dacă președintele Alexandr Lukașenko – conduce cu o mână de fier țara din 1994 – a declarat în repetate rânduri că armata sa – aproximativ 70.000 de oameni – nu va lupta pe teritoriul ucrainean, de luni de zile au crescut îngrijorările că forțele sale ar putea intra pe front în urma unei noi ofensive a Moscovei. Mai ales că un număr necunoscut de soldați ruși rămân dislocați în Belarus.
Zgomote de arme automate, trupe de elită și parașutiști: Brigada 38 se antrenează în apropierea frontierei Poloniei. „Suntem gata să îndeplinim toate sarcinile, chiar și pe cele mai dificile”, a declarat pentru AFP Vadim Lukașevici, comandantul adjunct al forțelor speciale belaruse, evitând cu grijă să menționeze conflictul din Ucraina, aflat la doar 50 de kilometri distanță.
Lukașenko neagă în mod regulat că ar dori să intre în război cu Ucraina și, până în prezent, s-a abținut să recunoască drept rusești cele cinci regiuni ucrainene a căror anexare este revendicată de Moscova.
Pe de altă parte, este un nostalgic al epocii sovietice, obișnuit cu discursuri marțiale, jurând loialitate Moscovei, acuzând Occidentul că vrea să-l răstoarne, că pregătește un atac împotriva Rusiei, sau că Polonia și Lituania vor să atace Belarusul.
Au trecut demult zilele în care Lukașenko, navigând între Occident și ruși, poza în intermediar, ca atunci când a găzduit la Minsk, în februarie 2015, lideri francezi, germani, ucraineni și ruși pentru discuții care au dus la un acord de încetare a focului, niciodată pus în aplicare pe deplin, în estul Ucrainei.
“Nu există o sarcină mai importantă astăzi decât aceea de a ne apăra realizările, poporul și țara noastră”, a adăugat Vadim Lukașevici. Ofițerul insistă că țara sa este „iubitoare de pace” și „stabilitate”, dar „ne pregătim pentru că trebuie să fim pregătiți să ne îndeplinim misiunile în condiții foarte schimbătoare”.