Cel de-al 15-lea summit al țărilor BRICS în Africa de Sud a beneficiat de o atenție internațională fără precedent. Unii comentatori au invocat chiar conferința de la Bandung din 1955, în cadrul căreia liderii Indiei, Chinei, Indoneziei, Egiptului și Iugoslaviei au lansat mișcarea nealiniaților. Acum, pare că o altă generație de lideri, de data aceasta din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, construiesc o alternativă la ordinea globală dominată de SUA.
Reuniunea la nivel înalt s-a încheiat cu o extindere a listei de membri BRICS. Grupul va include acum Argentina, Etiopia, Egipt, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Iranul. Încă nu există claritate cu privire la instituțiile alternative pe care intenționează să le construiască.Ce ar trebui să facă Occidentul cu un grup care a început ca un acronim ocazional inventat de un economist britanic?
Cu siguranță, actuala reechilibrare a puterii geopolitice și economice a Occidentului este așteptată de mai bine de un secol, încă de când Europa a intrat în primul dintre războaiele sale continentale, notează The Washington Post. Dar o generație de jurnaliști și comentatori occidentali sunt înclinați să suprainterpreteze această dinamică istorică de bază.
Două conflagrații globale și distrugerea imperiilor europene au conferit Statelor Unite poziția hegemonică, iar analiștilor occidentali ipotezele despre lume. Războiul rece al Occidentului cu Uniunea Sovietică, și eventualul triumf, a distras atenția prea mult timp de la evenimentul mult mai mare și mai important al secolului XX: decolonizarea.
Odată eliberate de relațiile comerciale coercitive și de extracție a mărfurilor cu națiunile occidentale, țările asiatice, latino-americane și africane au avut întotdeauna șanse să recâștige o parte din vechea lor bogăție.
Dolarul era sortit să-și piardă o parte din puterea sa globală – chiar dacă nu la fel de precipitat cum a făcut-o lira sterlină după cele două războaie mondiale. Iar țărilor mari cu populații harnice, precum China, India și Indonezia, nu li se mai putea refuza anumite avantaje comparative în era globalizării.
Liderii Indiei, Egiptului și Chinei din anii ’50 tocmai ieșiseră din mișcările anticoloniale și de eliberare națională. Josip Broz Tito a condus cea mai de succes revoltă armată împotriva lui Hitler din Europa și apoi i-a ținut piept lui Stalin. Mai mult, acești oameni au dorit sincer să construiască un sistem global pentru o creștere economică echitabilă. Din eforturile lor au rezultat proiecte concrete, cum ar fi Noua Ordine Economică Internațională (NIEO).
În schimb, oficialii prezenți săptămâna trecută în Africa de Sud –autocrați, demagogi, prinți – nu au nici prestigiul și nici previziunea pe care le aveau delegații de la Bandung. De fapt, aceștia par să învețe la locul de muncă – cum să improvizeze pentru a se descurca într-un mediu global din ce în ce mai precar.
Într-adevăr, „viziunea” pe care țările BRICS, inclusiv cei mai noi membri ai săi, o au în comun, nu reprezintă mai mult decât o conveniență cinică: creșterea puterii lor de negociere în cadrul acordurilor comerciale, tehnologice și militare pe care vor continua să le urmărească în mod viguros cu Statele Unite și Europa.
Nu poate fi altfel. Să luăm, de exemplu, India: are nevoie de produse manufacturate ieftine de la rivalul său strategic, China, de petrol la preț redus de la Rusia, de echipamente militare și transferuri de tehnologie de la Statele Unite și Europa și de investiții din Emiratele Arabe Unite. În consecință, nu poate decât să aibă o politică externă atent acoperită de angajamente obligatorii față de țările din lumea multipolară.De asemenea, nu poate pretinde în mod plauzibil, în timp ce interzice exporturile de orez și zahăr, că este liderul Sudului Global.
În același timp, acreditările mai bune ale Chinei în această privință se estompează pe măsură ce se străduiește să stăpânească o criză economică în creștere. Poate că nu va trebui să așteptăm până la cel mai mare summit al BRICS, găzduit de Putin în Rusia, anul viitor, pentru a observa golul de semnificație în inima unui acronim în expansiune.